RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPodicipediformes
FamiliaPodicipedidae
Specia Tachybaptus ruficollis
Descriere
Este o specie de corcodel de talie mică. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât şi masculul având colorit în perioada de reproducere negru pe cap, spate și porțiunea dorsală a gâtului. Pieptul și abdomenul sunt negricioase. Flancurile sunt maronii, iar partea laterală și ventrală a gâtului, precum și obrajii sunt maronii-roșiatice. În penaj de iarnă, coloritul este mai șters, cu partea dorsală (inclusiv capul) neagră și partea ventrală (inclusiv flancurile și obrajii) maroniu deschis. La baza ciocului prezintă o pată viu colorată galben-albicioasă. Lungimea corpului este de 28-34 cm şi are o greutate medie de 130-236 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen, Tachybaptus, provine din cuvintele grecești takhus - repede și bapto - a se scufunda, cu referire la viteza cu care intră sub apă. Numele de specie, ruficollis, provine din cuvintele latine rufus - roșu și collis - cu gât (collum - gât), cu referire la coloritul din perioada de reproducere.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă în Europa, Asia și Africa, în zonele temperate și calde. În Europa urcă până în țările baltice și Scoția. Majoritatea populațiilor sunt sedentare, cu excepția celor din Europa estică și Asia centrală și estică. În România cuibărește în zonele de deal și câmpie, pe întreg teritoriul țării. Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind în același timp și sedentară. Iarna se adună în numere mari pe suprafața bazinelor acvatice care nu îngheață.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, cu vegetație bogată (bălți, mlaștini, margini de lacuri) în care își ocupă teritoriile în primăvară când începe sezonul de cuibărit. Iarna se adună în grupuri numeroase pe suprafața bazinelor acvatice ramase dezghețate.
Hrană
Este o specie carnivoră, hrănindu-se cu o gamă foarte largă de organisme acvatice sau din zone mlăștinoase, în special insecte acvatice (larve sau adulți), amfibieni, moluște sau pești de talie mică (în special iarna). Ocazional vânează și în habitate periferice zonelor umede, insecte, lipitori etc.
Alte informații
Este cea mai mică specie de corcodel din România și în același timp una din cele mai răspândite, atât în sezonul de cuibărit cât și în perioada de iernare.
Populație
Populația globală este estimată la 610 000 - 3 500 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 129 000 - 208 000 de perechi. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată stabilă, deși la nivel mondial se consideră a fi descrescătoare.
În România, estimările arată o populație de aproximativ 6 000 - 12 000 de perechi cuibăritoare. În România tendința populațională este considerată stabilă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Femela depune de obicei 3-5 ouă. Incubarea durează 20-25 de zile. Puii devin zburători la 44-48 de zile. Perechile cuibăresc solitar. Cuiburile sunt construite din plante acvatice. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone mai retrase, ascunse, în vegetație densă, cuibul fiind o platformă plutitoare fixată de plantele din jur.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări).
