Podicipediformes > Podicipedidae > Specia Podiceps cristatus
Expand pic

Corcodel mare

Podiceps cristatus

Deschide galerie
Foto: Marius Iana
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPodicipediformes

FamiliaPodicipedidae

Specia Podiceps cristatus

Descriere

Este o specie de corcodel de talie mare. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât şi masculul având colorit în perioada de reproducere negru pe spate și porțiunea dorsală a gâtului. Abdomenul albicios. Flancurile sunt maronii. Când este alert, penajul de pe cap este ridicat sub formă de evantai, intens colorat cu negru și maroniu-roșcat. În penaj de iarnă culorile sunt similare, însă mai șterse (și fără penajul colorat de pe cap). Lungimea corpului este de 46-51 cm şi are o greutate medie de 596-1490 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 59-73 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis - partea terminală a abdomenului și pes - picior, cu referire la poziția picioarelor înspre capătul abdomenului. Numele de specie, cristatus, provine tot din latină și înseamnă cu creastă, cu referire la penajul erect de pe cap din perioada de reproducere.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție largă în Europa și Asia în zonele temperate și în Africa, în zona centrală și sudică. În Europa urcă până în țările scandinave. În vestul Europei populațiile sunt sedentare, iar în estul continentului sunt migratoare. Iernează în zona Mediteranei. În România cuibărește în zonele de deal și câmpie, pe întreg teritoriul țării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind în general sedentară. Însă, exemplarele din jumătatea nordică a țării se deplasează pentru iernat în regiuni sudice, când bazinele acvatice îngheață. Sosește înapoi în zonele de cuibărit devreme, încă din luna martie.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, cu vegetație bogată (bălți, mlaștini, margini de lacuri) în care își ocupă teritoriile în primăvară când începe sezonul de cuibărit. Iarna se adună în grupuri numeroase pe suprafața bazinelor acvatice ramase dezghețate, în special în sudul țării și Dobrogea.
Hrană
Este o specie preponderent ihtiofagă, consumând pești de talie mică și medie. Suplimentar, consumă și alte organisme acvatice, nevertebrate, precum insecte (larve sau adulți), crustacee, moluște si uneori larve de amfibieni.
Alte informații
Este cea mai mare specie de corcodel din România și în același timp una din cele mai răspândite și numeroase în perioada de cuibărit.

Populație

Populația globală este estimată la 915 000 - 1 400 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 330 000 - 498 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 15 000 - 30 000 de perechi cuibăritoare. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată descrescătoare. În România tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe devreme, în luna martie sau aprilie. Femela depune de obicei 3-5 ouă. Incubarea durează 25-31 de zile. Puii devin zburători la 71-79 de zile. Perechile cuibăresc solitar sau în grupuri laxe. Cuiburile sunt construite din plante acvatice, fiind fie platforme plutitoare, fie ancorate de plantele acvatice. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone cu vegetație sau pe luciul apei.

Amenințări și măsuri de conservare

Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații