RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPodicipediformes
FamiliaPodicipedidae
Specia Podiceps grisegena
Descriere
Este o speciei de corcodel de talie mare. Nu există dimorfism sexual, ambele sexe având penajul de vară negru pe creștet, alb-cenușiu pe lateralele capului, gâtul roșcat, spatele negru-cenușiu și lateralele corpului de culoare alb-cenușiu. Ciocul are baza galbenă și vârful negru, juvenilii având ciocul complet galben. Penajul de iarnă este asemănător, dar cu nuanțe mai șterse, penajul roșcat de pe gât fiind foarte redus ca suprafață și intensitate a culorii. Lungimea corpului este de 40 - 50 cm și greutatea de 550 - 1000 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis - partea terminală a abdomenului și pes - picior, cu referire la poziția picioarelor înspre capătul abdomenului. Numele de specie, grisegena, provine din cuvintele latine griseus - gri și gena - obraz.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă la nivel global, fiind prezentă în America de nord, Europa, estul și vestul Asiei. În Europa, specia lipsește din sud-vestul continentului. Populația Europeană iernează în sudul, sud-estul și nordul Europei, mai ales în zonele de coastă. În România specia cuibărește izolat în zone umede, mai ales pe cursul Dunării și în Delta Dunării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind o specie parțial migratoare, existând indivizi care rămân în România și în perioada rece.
Habitate
Preferă habitatele umede cu ape puțin adânci, unde vegetația submersă este abundentă. Cuibărește de asemenea și pe râuri cu ape line sau brațe moarte, dar și în ape sărate acolo unde sunt golfuri izolate.
Hrană
Corcodelul cu gât roșu se hrănește preponderent cu pești și cu nevertebrate atașate prin ecologia lor de mediul acvatic, cuprinzând libelule, cărăbuși, moluște, crustacee etc.
Alte informații
Este specia de corcodel cu cele mai reduse efective cuibăritoare de la noi. De asemenea, și ca distribuție a locațiilor de cuibărire, este specia cea mai rară.
Populație
Populația globală a speciei este de 190 000 - 290 000 indivizi. Populația europeană a speciei este de 27 700 - 47 900 perechi, tendința populațională la nivel european fiind în creștere.
Populația din România este estimată la 500 - 800 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind descrescătoare.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - august. Depune o pontă pe an (rareori două ponte), formată din 2 - 6 ouă care sunt incubate pentru o perioadă de 21 - 24 zile. Puii sunt capabili de zbor al 7 - 9 săptămâni de la eclozare, dar devin independenți mai devreme. Cuibul este format din materiale vegetale sub forma unei platforme ancorate de vegetația acvatică sau construite direct pe substrat acolo unde apa este foarte puțin adâncă.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau degradarea habitatelor propice pentru cuibărire prin acțiuni ca: management defectuos al zonelor umede, desecarea, incendierea vegetației palustre, modificarea malurilor, deranjul în perioada de cuibărire etc. Alte amenințări importante asupra speciei sunt: impactul cu turbinele eoliene (specie deplasându-se în zbor preponderent noaptea), introducerea speciilor alohtone de pești care reprezintă competiție pentru hrană, capturarea accidentală în plase de pescuit etc.
