Pelecaniformes > Ardeidae > Specia Ixobrychus minutus
Expand pic

Stârc pitic

Ixobrychus minutus

Deschide galerie
Foto: Viorel Arghiuș
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPelecaniformes

FamiliaArdeidae

Specia Ixobrychus minutus

Descriere

Este o specie de stârc de talie mică ce prezintă dimorfism sexual. Masculul adult are spatele, creștetul și penele de zbor de culoare neagră, în zbor acestea fiind în contrast cu pata gălbui-deschis formată de tectricele supraalare. Ventral, penajul este alb-gălbui. Ciocul este galben, iar picioarele sunt verzui-galbene. Femela este asemănătoare cu masculul, culorile generale fiind mai palide și mai puțin contrastante, penajul de pe spate și abdomen fiind completat de striații. Lungimea corpului este de 27 - 38 cm, anvergura de 40 - 58 cm și greutatea de 59 - 150 g. 

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din alăturarea cuvintelor grecești iksos - lichid vâscos și brychios - sub apă, făcând referire la zonele mlăștinoase în care se regăsește specia. Numele speciei provine din cuvântul latin minutus - mic, cu referire la dimensiunea speciei raportată la celelalte specii de stârci. 

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia cuibărește în toată Europa cu excepția nordului acesteia, în sud-vestul Asiei și în Africa. Populațiile din Africa sunt rezidente, aici fiind și teritoriile de iernare pentru indivizii cuibăritori din Eurasia. În România, specia este prezentă în majoritatea zonelor umede din zonele de câmpie și deal.
Fenologie 
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar în perioada de cuibărit. Sosește de obicei în a doua jumătate a lunii aprilie și pleacă spre cartierele de iernare în lunile august-septembrie.
Habitate 
Specia preferă zonele umede unde vegetația palustră este abundentă, preferând stufărișurile întinse, cu apă la bază (adesea cele în cadrul cărora se află și arbuști).
Hrană 
Este o specie carnivoră, hrana fiind constituită preponderent din insecte acvatice, dar consumă și: pești, păsări de talie mică și ouăle acestora, reptile, amfibieni, moluște, crustacee etc. 
Alte informații 
Specia are un stil de viață retras, de cele mai multe ori prezența acesteia este confirmată pe baza sunetelor emise de către indivizii ascunși în stuful compact. Coloritul și silueta îi asigură un camuflaj eficient în masivul de stuf.

Populație

Populația globală a speciei este estimată la 630 000 - 1 110 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 63 100 - 111 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată stabilă. 
Populația din România este estimată la 1000 - 15 000 de perechi, tendința populațională fiind stabilă.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul mai - iulie. Depune o pontă pe an, dar poate depune două ponte, mai ales în cazul în care prima a fost prădată. Ponta este formată din 2 - 9 ouă, clocite de ambii adulți pentru o perioadă de 16 - 21 de zile. Puii sunt capabili de zbor după 25 - 30 de zile, dar părăsesc cuibul și după 14 - 16 zile. Cuibul este construit din stuf și crengi, sub formă conică, fiind căptușit cu materiale vegetale mai fine, și este plasat în arbori sau arbuști aflați în vegetația palustră.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede, în principal al stufărișurilor, prin activități cum sunt: drenarea, incendierea stufărișurilor, colectarea stufului. Alte amenințări asupra speciei sunt: deranjul în perioada de cuibărire în proximitatea habitatelor palustre, poluarea apelor de suprafață, fenomenele de eutrofizare și regularizarea cursurilor apelor curgătoare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații