Pelecaniformes > Ardeidae > Specia Ardeola ralloides
Expand pic

Stârc galben

Ardeola ralloides

Deschide galerie
Foto: Daniel Petrescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPelecaniformes

FamiliaArdeidae

Specia Ardeola ralloides

Descriere

Este o specie de stârc de talie mai mică. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât și masculul având penajul nupțial în colorit caracteristic cu nuanțe gălbui, deschis pe piept și flancuri și închis pe spate. Abdomenul este albicios. Baza ciocului devine albăstruie în perioada de reproducere. Păsările tinere și adulții în afara sezonului de reproducere au colorit relativ uniform pe spate, maroniu, iar gâtul este dungat. Lungimea corpului este de 40-49 cm şi are o greutate medie de 230-370 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 71-86 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din cuvântul latin ardeola (diminutivul de la ardea), care înseamnă stârc mic, iar numele de specie provine din cuvântul latin ralloides, care înseamnă asemănător cu rallus (denumirea științifică a cârstelului de baltă).

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește localizat în regiunile sudice ale Palearcticului de vest, din sudul Spaniei și până în Asia centrală. În nord este răspândită până în Ucraina și România. Iernează în Africa la sud de Sahara și în Madagascar. 

Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar în perioada de cuibărit. Sosește începând cu luna aprilie și pleacă înapoi în cartierele de iernare de obicei în a doua parte a lunii septembrie.
Habitate
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, cu vegetație bogată în care își amplasează coloniile și cu zone mlăștinoase întinse, pentru hrănire. În România cuibărește în zonele joase, de câmpie, în special în regiunile extracarpatice. De departe cea mai abundentă populație cuibărește în Delta Dunării, apoi în zonele umede din Bărăgan, de-a lungul râurilor mari, în Câmpia de vest și estul Moldovei. În interiorul arcului carpatic cuibărește în doar câteva locații, în numere mai reduse.
Hrană
Este o specie carnivoră, hrănindu-se în special nevertebrate acvatice - în special larve, amfibieni, moluște sau pești de talie mică. Ocazional vânează și în habitate periferice zonelor umede, în special ortoptere sau gândaci.
Alte informații
Este una din puținele specii de stârci migratoare pe distanță lungă, iernând la sud de Sahara. Migrează foarte dispersat, în fronturi largi.

Populație

Populația globală este estimată la 370 000 - 780 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 15 000 - 25 900 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 2 500 - 5 550 de perechi cuibăritoare. Deocamdată, datorită unui teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională este deocamdată neclară; în Europa este considerată stabilă. În România tendința populațională este considerată stabilă.

Reproducere

Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie / începutul lunii mai. Femela depune de obicei 2-4 ouă. Incubarea durează 22-24 de zile. Puii devin zburători la 45 de zile. Perechile cuibăresc colonial, adesea în colonii mixte cu alte specii de Ardeidae. Cuiburile sunt construite din crengi sau stuf. Amplasarea cuiburilor are loc de obicei în zone mai retrase, ascunse, în vegetație densă, în apropierea sau deasupra apei.

Amenințări și măsuri de conservare

Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că amplasarea coloniilor se face în zonele cu vegetație abundentă. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede. Suplimentar, turismul poate avea efecte negative, dacă se desfășoară în apropierea coloniilor, în perioada sensibilă (de reproducere).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații