RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPelecaniformes
FamiliaThreskiornithidae
Specia Platalea leucorodia
Descriere
Este o specie de pasăre de talie mare. Sexele au colorit identic. Penajul este alb, iar în perioada de reproducere, la baza gâtului (un inel) și sub bărbie capătă nuanțe galbene intens. Ciocul este lung, negru și lat, cu aspect inconfundabil (de lingură/lopată). Vârful ciocului este de asemenea gălbui, intens în perioada de reproducere. Lungimea corpului este de 80-93 cm și are o greutate medie de 1130-1960 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-135 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen - Platalea - provine din latină și este denumirea speciei (lopătar), iar cel de specie - leucorodia - provine din cuvintele grecești leukos - alb și erodios - stârc - cu referire la coloritul alb și asemănarea cu stârcii.
Localizare și comportament
Distribuție
Lopătarul cuibărește fragmentat în Europa, nordul Africii, Asia Centrală, Estică și Sudică. Iernează în nordul Africii și sudul Asiei. În România specia cuibărește fragmentat, având colonii în zonele umede întinse, în special în Delta Dunării, dar și de-a lungul culoarului Dunării, Bărăgan, sudul Olteniei, nordul Moldovei și în Câmpia de Vest.
Fenologie
Cuibărește în România, fiind migrator. Unele exemplare izolate pot rămâne și peste iarnă. Sosește devreme, începând cu februarie sau martie și pleacă înspre sudul continentului și Africa (unde iernează) toamna târziu (octombrie - noiembrie).
Habitate
Specia preferă pentru cuibărire zonele umede întinse, cu apă dulce sau salmastră, cum sunt lacurile cu fund mâlos, luncile râurilor, zonele inundabile, etc., cu stuf sau arbori și tufe (pentru amplasarea cuiburilor). În timpul migrației poate fi văzut hrănindu-se la marginea habitatelor acvatice, unde exista apă de mică adâncime cu fund mâlos.
Hrană
Se hrănește cu nevertebrate asociate habitatelor acvatice (insecte adulte sau larve, viermi, moluște, crustacee etc), sau vertebrate (pești, mormoloci etc.), pe care le extrage din mâl cu ajutorul ciocului lung.
Alte informații
Are un mod particular de hrănire, ”cosind” apa cu ciocul lung și lat (mișcări laterale), filtrând din mâl animalele acvatice cu care se hrănește.
Populație
Populația globală este estimată la 63 000 - 65 000 de indivizi. Cea europeană cuibăritoare este estimată la 20 400 - 30 500 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 600 - 1 200 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată nesigură, deși unele populații sunt în declin. În România tendința este deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în aprilie. Femela depune de obicei 3-4 ouă. Incubarea durează 24-25 de zile. Puii devin zburători la 45-50 de zile. Perechile cuibăresc colonial, cel mai adesea în colonii monospecifice. Cuiburile sunt construite din crenguțe și vegetație acvatică, amplasate în masivul de stuf sau pe tufe mari și arbori.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia este amenințată de degradarea și dispariția zonelor umede naturale, în special din cauza expansiunii agriculturii. Tăierea tufelor și a arborilor precum și arderea stufului, pot avea efect distructiv asupra zonelor de cuibărit.
