Descriere
Gâsca de vară este o specie de gâscă de talie mare. Penajul este în majoritate gri cu maroniu cu părțile superioare definite de marginile albe ale penelor de zbor. Pieptul și abdomenul sunt mai deschise și relativ uniform colorate. Picioarele sunt de culoare rozalie. Lungimea corpului este de 74-84 cm și are o greutate medie de 2070-4560 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 149 -168 cm.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele de gen cât și cel de specie vine de la Anser, care este denumirea latină a gâștelor.
Localizare și comportament
Distribuție
Este distribuită în toată regiunea Palearctică, cuibărind din Islanda până în Kamceatka, la latitudini temperate. Este singura specie de gâscă ce cuibărește și în România. Iernează în Europa cam în aceleași teritorii, însa migrează mai la sud în condiții de ierni dificile.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Prezența este constantă, însă diferă ca distribuție. În sezonul de cuibărit este mult dispersată, iar începând din vară se adună în grupuri mai mari, la început pentru creșterea puilor și năpârlire, iar mai apoi pentru iernare.
Habitate
În perioada de cuibărit preferă zonele umede vaste, asociate marilor râuri din zonele de câmpie. Densitatea ce mai mare o întâlnim în Delta Dunării și sistemul lagunar. În perioada de iernare, preferă zonele joase, de câmpie, bogate în culturi agricole de toamnă sau zone cu vegetație ierboasă naturală.
Hrană
Specia este erbivoră, consumă materie vegetală foarte diversă: ierburi, muguri, rădăcini etc. În perioada de cuibărit se hrănesc în special cu materiale vegetale de pe culturile agricole, precum frunzele răsărite ale grâului, rapiței sau a altor culturi agricole de toamnă.
Alte informații
În perioada de pre-migrație, păsările se adună în grupuri numeroase pentru năpârlire - de obicei în zone acvatice diverse. În această perioadă care durează până la o lună, păsările sunt incapabile de zbor, fiind astfel foarte vulnerabile.
Populație
Populația globală este estimată la 1 000 000 - 1 100 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 259 000 - 427 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 3 100 - 6 700 de perechi cuibăritoare.
Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată crescătoare. În România, deocamdată, tendința populațională este necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii martie / începutul lunii aprilie. Femela depune de obicei 4-6 ouă, pe care le clocește singură, mascul apărând teritoriul. Incubarea durează 27-28 de zile. Puii devin zburători la 50-60 de zile. Perechile cuibăresc izolat sau în colonii laxe. Cuiburile sunt amplasate direct pe sol, în vegetație, adesea în zonele mlăștinoase din apropierea apei, dar uneori pot fi amplasate și în arbori.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia este amenințată de vânătoare, fiind susceptibilă și la otrăvirea cu plumb (provenit din alice). Alți factori perturbatori sunt degradarea habitatului din zonele umede, eliminat pentru a face loc agriculturii și dezvoltării industriale. Fiind o specie ce se hrănește pe culturile agricole, există un conflict continuu cu fermierii.
