Descriere
Este o rață de talie mică ce prezintă dimorfism sexual accentuat. Atât masculul cât și femela au oglinda (grupul de pene colorat din aripă) de culoare verde închis încadrat de două dungi albe. Masculul are capul maroniu cu regiunea din jurul ochilor de culoare verde închis care se extinde până la ceafă, pieptul crem cu pete negre, lateralele corpului cu vermiculații de culoare gri-alb, abdomenul alb, iar subcodalele sunt sub forma unui triunghi crem-galben încadrat de margini de culoare neagră. Scapularele formează o dungă albă, orizontală, la baza aripii. Femela are un penaj general gri-maroniu, asemănător cu al femelei de rață mare, facilitând camuflarea în vegetația ripariană. Lungimea corpului este de 34 - 38 cm, anvergura de 58 - 64 cm, iar greutatea este de 250 - 450 g în cazul masculului și 200 - 400 în cazul femelei.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Anas) este denumirea latină a rațelor, iar numele de specie provine din denumirea suedeză a speciei - kricka.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește pe o arie largă, fiind prezentă în mare parte din fâșia nordică și centrală a Palearcticului, dar și în Insulele Aleutine. Iernează în sudul și centrul Eurasiei, dar și în Africa. În România cuibărește izolat, în doar două locații cunoscute. În afara perioadei de cuibărit, rața mică poate fi observată pe majoritatea lacurilor din regiunile cu altitudine joasa și medie din România.
Fenologie
Specia cuibărește în România în număr foarte mic. Apare în număr relativ mare în pasaj și în perioada de iernare.
Habitate
Preferă habitatele acvatice cu apă puțin adâncă și vegetație submersă, cum sunt lacurile, apele curgătoare line și zonele mlăștinoase.
Hrană
Rața mică se hrănește în principal cu semințele plantelor acvatice și din proximitatea habitatelor umede, dar și cu cereale, în perioada rece consumând mai ales plante submerse. Consumă de asemenea și nevertebrate acvatice.
Alte informații
Deși în trecut se considera că specia cuibărește în mai multe locații în România, datele recente de cuibărire certă au confirmat doar două zone.
Populație
Populația globală este estimată la 2 800 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 557 000 - 915 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind deocamdată necunoscută. Populația cuibăritoare din România este estimată la 5 - 30 de perechi, tendința populațională la nivel național fiind stabilă.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară începând cu lunile martie-aprilie. Ponta este formată din 5 - 16 ouă (de obicei 8 - 11 ouă), care sunt incubate de către femelă pentru 21 - 23 de zile. Puii sunt îngrijiți de femelă într-un teritoriu relativ mic. Cuibul este construit în proximitatea habitatelor acvatice, sub forma unei scorburi în pământ, căptușită cu frunze și iarbă, plasat de obicei în zone cu vegetație deasă, tufișuri etc.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt vânătoarea și deranjul cauzat de vânătoare în cartierele de iernare, precum și efectul asociat de intoxicare cu plumb din cauza ingerării alicelor de plumb. Alte amenințări asupra speciei sunt legate de diminuarea cantitativă și calitativă a habitatelor acvatice, cauzată de managementul defectuos al acestora.
