Anseriformes > Anatidae > Specia Bucephala albeola
Expand pic

Rață sunătoare americană

Bucephala albeola

Foto: Denis Diaconescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Bucephala albeola

Descriere

Specia este caracteristică continentului nord-american, dar poate ajunge în migrație până pe coastele vestice ale Europei, cu precădere în Irlanda și Franța în perioada de iernat. Rareori, indivizi ai acestei specii pot ajunge până în Europa Centrală, astfel încât nu există o populație stabilă europeană. Este de dimensiunea unei rațe mici și asemănătoare la colorit cu rața sunătoare, dar cu o pată mare albă pe cap dinapoia ochilor până pe ceafă, cu ochii de culoare neagră. Femela are capul negru-maroniu, cu o pată albă orizontală înapoia ochiului. Specia este o foarte bună înotătoare, hrănindu-se în special cu insecte acvatice sau căutând cu ciocul în vegetație. Lungimea corpului este de 32-40 cm, iar anvergura aripilor este de 17-18 cm, cu o masă corporală de 270-513 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 18-19 de ani.

Localizare și comportament

Specia este migratoare, majoritatea iernează în zone costiere protejate sau în ape continentale deschise, pe costele de vest și de est ale Americii de Nord și sudul Statelor Unite. Rața sunătoare americană este foarte rar observată în vestul Europei. Migrația de toamnă începe în lunile septembrie-octombrie, iar ulterior perioadei de iernat se deplasează înapoi în teritoriile de cuibărit în lunile aprilie-mai când și încep cuibăritul. Habitatul specific de cuibărit este reprezentat prin lacuri de pădure și iazuri din Alaska și Canada, incluse aproape în totalitate în pădurea boreală sau habitatul de taiga. Perechile sunt monogame, iar femelele se întorc în același teritoriu de hrănire în fiecare an. Cuibăresc în scorburi în copaci situați în apropierea apei, utilizând vechi cuiburi de ciocănitori. Masculii sunt foarte teritoriali, prezintă un comportament agresiv la începutul periodei de cuibărit, atacă orice intrus sau chiar alți masculi ce pătrund în apropierea cuibului. Odată cu depunerea ouălor, aceștia scad din gradul de agresivitate. Masculii părăsesc cuibul odată ce puii au eclozat, iar femela rămâne să îngrijească și să apere cuibul. Specia se hrănește, în mod special, cu insecte acvatice, dar poate captura și moluște artropode sau chiar pești mici și icre, preferă să se scufunde la maxim 3 metri adâncime pentru acestea. Păsările devin active pentru reproducere la vârsta de 2 ani.
 

Populație

Nu există o populație europeană activă. Majoritatea indivizilor observați pot proveni din adăposturi private sau grădini zoologice, fără a forma o populație distinctă sălbatică, iar indivizii ce traversează Atlanticul sunt în număr foarte redus. În România specia poate fi observată doar în captivitate, iar în libertate indivizii pot proveni din grădini zoologice sau parcuri publice.
 

Reproducere

Femelele depun 6-11 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 28-33 zile. Puii sunt îngrijiți de femelă timp de aproximativ 15-21 de zile, până când dezvoltă penaj de juvenili. Pot surveni atacuri asupra teritoriului de cuibărit al unei alte femele, iar femela învingătoare adună toți juvenilii celorlalte femele și rămâne cu aceștia pentru încă 6 săptămâni. Femela depune o singură pontă pe an.
 

Amenințări și măsuri de conservare

În zonele de cuibărit, amenințările principale sunt legate de degradarea habitatelor specifice si de exploatările forestiere. În zona de iernat, principalele probleme sunt cauzate de poluare. Influența vânătorii asupra speciei nu este cunoscută. Ca măsură de conservare primordială se impune creșterea gradului de conștientizare asupra factorilor de impact ai speciei, precum și reducerea deversărilor de substanțe nocive în apele din cadrul teritoriilor de iernat și cuibărit, precum și reducerea defrișărilor din aceste zone.

Galerie poze și ilustrații