Anseriformes > Anatidae > Specia Mergus serrator
Expand pic

Ferestraş moţat

Mergus serrator

Deschide galerie
Foto: Cornel Cotorogea
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulAnseriformes

FamiliaAnatidae

Specia Mergus serrator

Descriere

Este o specie de ferestraș de talie medie-mare ce prezintă dimorfism sexual accentuat. Are o siluetă mai suplă față de ferestrașul mare, ochii roșiatici, iar ciocul este zimțat, portocaliu și ușor curbat în sus. Masculul are capul verde cu o creastă bine definită în partea din spate a capului, partea superioară a gâtului de culoare albă, iar pieptul și partea inferioară a gâtului sunt de culoare maroniu-ruginiu cu striații negre. Penajul din lateralele corpului este negricios cu pete mari albe, în partea din față, iar în partea din spate este albicios cu vermiculații gri. Remigele primare și acoperitoarele acestora sunt negre, remigele secundare sunt albe, iar acoperitoarele mari și medii sunt albe, barate de două dungi negre, vizibile în zbor. Femela are penajul de corp cenușiu, iar capul este maroniu-ruginiu, demarcația între penajul corpului și al capului fiind difuză (la femele de ferestraș mare, demarcația este clară). Lungimea corpului este de 52 - 58 cm, anvergura de 70 - 86 cm, iar greutatea este de 947 - 1350 g în cazul masculului și de 900 - 1100 în cazul femelei.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului provine din denumirea în latină a ferestrașilor - mergus. Numele speciei, serrator, provine din latină și înseamnă tăietor cu ferăstrău, de la serra - ferăstrău.

Localizare și comportament

Distribuție
Cuibărește în zonele temperate și de tundră, în nordul Americii de nord, Groenlanda, Islanda, nordul Europei și jumătatea nordică a Asiei. Zonele de iernare se extind în zonele de coastă ale regiunilor de cuibărire și la sud de acestea, inclusiv sudul Eurasiei, sudul Americii de Nord și nordul Africii. În România se observă în perioada rece a anului mai ales în cadrul lagunelor și în zona de coasta, dar poate apărea sporadic pe majoritatea acumulărilor din țară, mai rar în interiorul arcului carpatic.
Fenologie
Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă în perioada de pasaj și iernare.
Habitate
Pentru cuibărit, specia preferă lacurile și râurile adânci, inclusiv estuarele, care au în proximitate habitate forestiere. În perioada de pasaj și iernare apare și pe lagune sărate și în zonele de țărm.
Hrană
Consumă preponderent hrană de origine animală, în principal pești de dimensiuni mici, nevertebrate acvatice (moluște, crustacee, insecte și larvele acestora), amfibieni, micromamifere și păsări. Consumă plante în cantități relativ mici.
Alte informații
Femelele de ferestraș moțat au tendința de a-și păstra zonele de cuibărire, în același timp existând comportamentul de cuibărire în locul natal.

Populație

Populația globală este estimată la 495 000 -605 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 70 100 - 120 000 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind descrescătoare.

Reproducere

Perioada de cuibărire începe în funcție de latitudine, din lunile aprilie - iunie. Ponta este formată din 6 - 14 ouă, clocite de către femelă pentru 28 - 35 de zile. Puii sunt capabili de zbor la 59 - 69 de zile. Cuibul este construit din frunze și iarbă, apoi este căptușit cu puf, și este de obicei bine ascuns între arbori, în spații între rădăcini, în cavități sau scorburi, de obicei la distanță mică față de apă.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt managementul defectuos al habitatelor acvatice și exploatarea pădurilor din proximitatea habitatelor acvatice. Specia este uneori persecutată, fiind considerată dăunătoare, de către pescari.

Galerie poze și ilustrații