Descriere
Șoimul dunărean este o specie de pasăre răpitoare diurnă de talie medie. Coloritul sexelor este similar, dorsal prezentând spatele, târtița și supraalarele de culoare maronie, în contrast cu remigele închise la culoare, iar ventral are un aspect pestriț, cu pieptul, abdomenul și subalarele cu pete dese, închise la culoare, în contrast cu penele de zbor gri-albicioase. Creștetul este maroniu-albicios, iar pe lateralele feței prezintă o mustață mai îngustă la adulți, dar mai vizibilă la juvenili. Lungimea corpului este de 45 - 55 cm, anvergura de 102 - 129 cm, iar greutatea este de 730 - 990 g în cazul masculului și de 970 - 1300 g în cazul femelei.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Falco) este numele latin al șoimilor, care provine din latinul flectere - a se curba (cu referire, probabil, la gheare), iar numele de specie - cherrug - provine din numele speciei in limba hindi (șerug).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește de-a lungul zonei temperate a Eurasiei, din Europa centrală și de est până în estul Mongoliei și nordul Chinei. Populațiile din sudul distribuției sunt rezidente. În România, specia este prezentă în Câmpia de Vest, Câmpia Română și Dobrogea.
Fenologie
În România este o specie cuibăritoare, însă este prezentă și în perioada rece a anului, mai ales în sud-estul țării. În afara perioadei de reproducere indivizii sunt mult mai mobili (în special păsările tinere, în căutare de teritorii).
Habitate
Specia preferă zonele deschise, stepice, cum sunt pajiștile și zonele agricole, cu acces la un minim de zone cu habitate necesare pentru cuibărit (zăvoaie, aliniamente de arbori, zone stâncoase, chei etc.).
Hrană
Se hrănește preponderent cu mamifere de dimensiuni mici, în România hrănindu-se mai ales cu popândăi (Spermophilus citellus), dar și alte rozătoare. Poate consuma și păsări de dimensiuni medii (corvide, porumbei, potârnichi, prepelițe, fazani etc.), dar și șopârle sau insecte de dimensiuni mari.
Alte informații
Este o specie periclitată la nivel național, listată ca EN (endangered) în Lista Roșie a speciilor de păsări din România. În ultimii ani, datorită măsurilor de conservare (instalare de suporturi artificale pentru cuiburi), majoritatea exemplarelor din zona europeană a distribuției cuibărește pe stâlpi de electricitate.
Populație
Populația mondială a speciei este estimată la 17 400 - 28 800 de perechi, tendința populațională la nivel global fiind în declin. Populația europeană este estimată la 430 - 630 de perechi. Populația din România este estimată la 4 - 30 perechi, tendința populațională fiind în creștere.
Reproducere
Perioada de reproducere începe din lunile aprilie - mai. Ponta este formată din 2 - 6 ouă (de obicei 3 - 5) care sunt incubate pentru 30 de zile, în mare parte de către femelă, masculul aducând hrană la cuib. Puii sunt capabili de zbor la 45 - 50 de zile de la eclozare, fiind dependenți de adulți pentru încă 30 - 45 de zile. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2 - 3 ani. Cuibărește în cuiburile abandonate ale corvidelor sau a altor răpitoare, amplasate de obicei în arbori, pe stâncării sau pe stâlpii electrici. Ocupă eficient și cuiburile artificiale amplasate pe stâlpii electrici.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt: mortalitatea directă prin electrocutare, scăderea abundenței hranei prin degradarea populațiilor de popândăi ca urmare directă a intensificării agriculturii și a reducerii suprafețelor de pajiști, braconajul (specia fiind folosită pentru șoimărit, ouăle și puii pot fi luate din cuib, astfel de practici ducând la scăderea/dispariția unor populații locale), dar și intensificarea utilizării turbinelor eoliene.
