Descriere
Este o specie de pasăre de talie medie spre mare, cu dimorfism sexual accentuat. Masculul are penajul negru (cu irizații purpurii), cu excepția subcodalelor albe, subalarelor albe, banda aripii albă și sprânceană roșie. Coada neagră sub formă de liră, este ridicată și răsfirată în timpul curtării. Femela are penajul gri-maroniu cu dungi negre, inclusiv pe gât și piept. Coada este gri-maronie, cu o tentă ușoară de roșcat, pătrățoasă sau sub formă bifurcată. Masculul are lungimea corpului de 49-58 cm și greutatea medie de 1100-1250 g; femela are lungimea corpului de 40-45 cm și o greutate medie de 750-1100 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen (Lyrurus) provine din alăturarea cuvântului latin lyra- liră și a cuvântul grecesc ura- coadă, cu referire la coada în formă de liră. Numele de specie tetrix, este denumirea grecească folosită de Aristotel pentru descrierea unei specii cuibăritoare pe sol.
Localizare și comportament
Distribuție
Cocoșul de mesteacăn are o distribuție foarte largă în întreaga regiune Palearctică, în zonele boreale și de taiga. Este prezent în Europa nordică (inclusiv nordul Britaniei), țările Baltice și nordul Rusiei. În Europa centrală este prezent doar localizat, în anumite masive muntoase sau zone cu habitate ce amintesc de regiunile scandinave.
În România, care se află la limita arealului de distribuție, specia este prezentă doar în nord, în Munții Rodnei și Maramureșului, la limita superioară a pădurii de molid și etajul jneapănului.
Fenologie
Specia este sedentară și cuibărește în România în Munții Rodnei și Munții Maramureșului.
Habitate
Cocoșul de mesteacăn este prezent într-o varietate de habitate, de la păduri de conifere, tufărișuri subalpine, păduri din ținuturi mlăștinoase, vegetație ierboasă înaltă, până la zone cu tăieri la ras ale habitatelor forestiere.
Hrană
Specia consumă preponderent hrană de origine vegetală, mai ales fructe (afin, merișor, iarbă neagră și ienupăr), dar și seminţe, frunze, tulpini, muguri, inflorescență de mesteacăn etc. Iarna se hrănește cu amenți, muguri și lăstari de mesteacăn; de asemenea consumă ace și conuri de pin și jneapăn. În primele săptâmâni de viață, puii se hrănesc cu nevertebrate, în special furnici; ulterior trec la o dietă bazată pe fructe de pădure.
Alte informații
În zonele mai sudice ale Europei, specia are o distribuție insulară (Alpi, Carpați, Sudeți), unde găsește condiții potrivite de habitat - fiind considerată un relict glaciar (având o distribuție mai largă în timpul ultimei glaciațiuni, arealul s-a restrâns treptat o dată cu încălzirea climei și reducerea molidișurilor, devenind insular, prezent doar în zonele înalte, reci, montane).
Populație
Populația globală este estimată la 8 166 666-13 600 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 1 220 000-2 040 000 de masculi teritoriali, tendința populațională la nivel european fiind crescătoare. În România, populația este estimată la 65-150 de masculi teritoriali, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere debutează la începutul lunii mai. Ponta este formată din 6 -11 ouă (în medie 8 ouă); incubația este realizată de către femelă și durează 25-27 de zile. Cuibul este o adâncitură căptușită cu material vegetal și pene; acesta este amplasat printre tufărișuri sau vegetație înaltă la baza arborilor, sub ramuri joase sau lângă un bolovan. Este o specie poligamă, masculul se împerechează cu mai multe femele. Masculii se adună primăvara devreme în spaţii deschise unde se desfășoară ritualul de împerechere (rotitul). Acesta are loc dimineața şi se manifestă prin ridicarea şi desfacerea cozilor în timp ce scot sunete puternice ce se aud de la o distanţă de câţiva km. Uneori între masculi au loc conflicte şi chiar lupte.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare asupra speciei este reprezentată de fragmentarea și distrugerea habitatelor, precum și de degradarea calității habitatelor forestiere (exploatarea continuă a pădurilor bătrâne). Suplimentar, specia este amenințată și de pierderea surselor de hrană din cauza suprapășunatului și a îndepărtării arboretelor de mesteacăn și plantarea monoculturilor de conifere (pășunatul intensiv al oilor înlocuiește pășunatul tradițional, care în mod normal a ajutat la menținerea habitatului adecvat).
Alte amenințări sunt reprezentate de: prădarea cuiburilor de către vulpi şi ciori, braconajul, vânătoarea, deranjul în perioada rotitului etc.
