Descriere
Este o specie de pasăre de talie medie din familia Rallidae (ce include cârsteii, lișițele și găinușele de baltă). Are un colorit general gri - maroniu, pestrițat. Dorsal are pete maronii mai închise la culoare, colorit ruginiu pe flancuri iar pe piept, gât și cap este gri albăstrui. Lungimea corpului este de 22 - 25 cm, anvergura aripilor este de 42 - 53 cm, iar greutatea este de 129 - 210 g.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele de gen cât și cel de specie provin din cuvântul grecesc krex, care este un onomatopeic, referindu-se la sunetul repetitiv pe care îl face masculul.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție Palearctică largă, cuibărind la latitudini medii din Europa până în Asia estică. În Europa este distribuită pe întreg continentul la latitudini medii (fragmentat în vest și mai continuu în est), lipsind în nordul Scandinaviei și regiunea Mediteraneeană. La noi cuibărește pe aproape întreg teritoriul, cu excepția zonelor joase din sud, sud-est și vest, din zonele colinare până în zonele sub-montane. Migratoare pe distanță foarte lungă, iernează în jumătatea sudică a Africii.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește în țară în perioada aprilie - mai și pleacă înapoi spre zonele de iernare la sfârșitul verii.
Habitate
Este un specialist de pajiști umede, cu iarbă înaltă. Preferă habitatele deschise sau semi-deschise. Suplimentar poate cuibări și în habitate agricole mozaicate (culturi diverse pe suprafețe mici care alternează cu zone de pajiști).
Hrană
Preponderent carnivor, consumând o largă gamă de nevertebrate (insecte, viermi, melci, arahnide), dar ocazional poate consuma și amfibieni, mici reptile, chiar și mamifere mici sau pui de păsări. Consumă suplimentar și hrană vegetală, precum muguri, semințe etc.
Alte informații
Este o specie foarte activă noaptea, vocalizarea metalică și zgomotoasă având loc și de 20 000 de ori la începutul sezonului, cu un maxim între miezul nopții și ora 3 A.M.
Migrația are loc de asemenea strict pe timpul nopții, stolurile oprindu-se în zone de odihnă pe timpul zilei (adesea sute de indivizi agregați în aceste locuri).
Populațiile locale cuibăritoare pot fluctua foarte mult de la an la an, în funcție de cantitatea de precipitații; în anii ploioși, dacă iarba este suficient de înaltă la sosirea păsărilor din migrație în mai, pot rămâne la cuibărit mai multe păsări; dacă a fost un an secetos și iarba e mică, păsările își continuă migrația spre alte zone.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 3 600 000 - 6 700 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 1 290 000 - 2 120 000 de masculi teritoriali, tendința populațională la nivel european fiind stabilă în prezent (însă a suferit un declin semnificativ în trecut, în special în vestul Europei). Populația din România este estimată la 16 300 - 21 527 de masculi teritoriali, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară începând cu luna mai. Ponta este formată din 8 - 12 ouă, clocite de femele pentru 16 - 19 zile. Puii părăsesc cuibul aproape imediat după eclozare și sunt capabili de zbor după 34 - 38de zile. Cuibărește direct pe sol, cuibul fiind construit din crenguțe și tulpini de plante ierboase, căptușit cu frunze sau alte materiale vegetale.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare la adresa specie este managementul nepotrivit al pajiștilor. Convertirea pajiștilor în terenuri agricole reprezintă cel mai destructiv factor la adresa speciei (mai ales că pajiștile umede din zonele de luncă, preferatele speciei, au dispărut aproape complet, transformate în teren arabil). Fiind o specie dependentă de pajiști cu iarbă înaltă, conservarea depinde foarte mult și de perioada și modul de cosire al ierbii. Cositul prea devreme poate duce la mortalitatea aproape completă a puilor. De aceea se recomandă cosirea întârziată a pajiștilor folosite de specie (spre sfârșitul lui iulie). De asemenea și cositul mecanizat, din ce în ce mai utilizat, trebuie făcut dinspre interiorul parcelei înspre exterior (dinspre mijloc înspre margini), pentru ca păsările să poată părăsi zona și să nu fie forțate să se refugieze în mijloc (unde pot fi omorâte de utilajele agricole). Măsurile de agro-mediu prin care fermierii sunt plătiţi pentru respectarea unor condiţii (data cosirii etc.) care asigură supravieţuirea speciei pe terenurile acestora, sprijină conservarea speciei (propusă de SOR/BirdLife România).
