Charadriiformes > Recurvirostridae > Specia Recurvirostra avosetta
Expand pic

Ciocîntors

Recurvirostra avosetta

Deschide galerie
Foto: Marius Iana
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaRecurvirostridae

Specia Recurvirostra avosetta

Descriere

Este o specie de pasăre limicolă de talie mare cu dimorfism sexual relativ redus. Specia se recunoaște ușor după ciocul lung, subțire și curbat în sus. Penajul este alternativ alb-negru, dispus astfel: partea ventrală albă cu vârfurile aripilor de culoare neagră, iar dorsal penajul este majoritar alb cu 3 regiuni negre pe vârful, centrul și la baza aripilor. Ceafa, creștetul și masca sunt de culoare neagră. Femela are ciocul mai scurt decât al masculului, iar penajul negru de pe cap este mai șters și are nuanțe maronii. Lungimea corpului este de 42 - 45 cm, anvergura de 66 - 77 cm, iar greutatea este de 225 - 397 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din cuvintele latine recurvus – încovoiat şi rostrum – cioc, cu referire la forma deosebită a ciocului. Numele de specie avosetta provine din denumirea venețiană a speciei.

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia este prezentă fragmentat în Europa, ocupă fâșia centrală a Asiei și mai fragmentat sud-estul Asiei, precum și nordul, sudul și estul Africii. Iernează în Africa, sudul Asiei, sudul și vestul Europei, multe populații din aceste zone fiind rezidente. În România specia cuibărește fragmentat, în special în zonele joase cu habitate acvatice salmastre, din zonele extracarpatice. În interiorul arcului carpatic, specia cuibărește doar în câteva locații, izolat, în zone cu sărături.
Fenologie 
Specia cuibărește în România, fiind o specie migratoare. Sosește începând cu lunile martie - aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile septembrie - octombrie. Specia iernează în Africa, dar și în sudul Europei, astfel, în iernile mai blânde pot exista indivizi prezenți în România.
Habitate 
Habitatele preferate în perioadele de cuibărit sunt marginile habitatelor acvatice salmastre sau sărate, cu ape stătătoare, puțin adâncă și vegetație redusă (cu porțiuni de mâl expuse). Preferă zonele izolate de mal, adesea insule sau zone vegetație emergentă, pentru a fi ferite de prădători. În afara perioadei de cuibărit poate fi întâlnită în majoritatea habitatelor acvatice, în locurile cu apă puțin adâncă, unde poate procura hrană. 
Hrană 
Ciocîntorsul este o specie carnivoră care se hrănește în principal cu nevertebrate ce trăiesc în habitatele acvatice, dar și pești și materiale vegetale. Capturează hrana secerând cu ciocul apa și mâlul din marginea habitatelor acvatice. 
Alte informații 
Conformația specifică a ciocului este o adaptare la modul de hrănire a speciei. Modul particular de hrănire (mișcări laterale - ”secerare” în mâlul și apele puțin adânci) este unic, fiind întâlnit doar în cazul celor 4 specii de ciocântorsi (o specie în America de Nord și Centrală, una în America de Sud, una în Australia, plus specia din România, cu distribuție Eurasiatică). 

Populație

Populația globală a speciei este estimată la 280 000 - 470 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 58 400 - 74 300 de perechi, tendința populațională la nivel european este considerată fluctuantă. 
Populația din România este estimată la 700 - 1800 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - august. Ponta este formată din 2-5 ouă care sunt clocite de ambii parteneri pentru 23 - 25 de zile. Puii pot părăsi cuibul imediat după eclozare și sunt capabili de zbor după 35 - 42 de zile. Cuibărește în general în colonii, cuibul fiind o adâncitură în pământ, căptușită cu material vegetal.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede: modificarea regimului hidrologic, în special în perioada de cuibărit, care are ca efect secarea habitatelor sau inundarea exagerată. Reducerea suprafețelor și calității habitatelor acvatice, poluarea cu metale grele și compuși PCB, deranjul în perioada de cuibărire, pot constitui de asemenea factori cu efect negativ asupra speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații