Foto: Mihai Baciu

Descriere

Este o specie de pasăre limicolă de talie mică. Adulții au picioarele portocali, ciocul cu baza portocalie și vârful negru, penajul fiind relativ complex, gri-maroniu pe partea dorsală, alb pe partea ventrală, cu un guler complet de culoare neagră și mască neagră cu pată albă în frunte. Specia prezintă dimorfism sexual puțin accentuat, nuanțele de negru fiind mult mai închise la mascul și cu tentă maronie la femelă. În zbor prezintă pe aripile negre câte o dungă albă. Lungimea corpului este de 17 - 19,5 cm, iar greutatea este de 42 - 78 grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului provine din cuvântul grecesc kharadrios - pasăre care se găsește în canioane sau pe malul apelor. Numele speciei are înțeles similar și provine din cuvântul latin hiatus - despicătură, vâlcea și cola/colere - a locui.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește în nordul Europei, în toată fâșia nordică a Asiei, Groenlanda și nord-estul Canadei. Unele populații din vestul și nord-vestul Europei (în special cele de pe coastă) sunt sedentare, restul sunt migratoare. Iernează în vestul și sudul Europei, Africa, sudul și sud-vestul Asiei.
Fenologie
Nu cuibărește în România, dar apare în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Uneori poate fi văzut și iarna, atunci când zonele umede nu sunt înghețate.
Habitate
Cuibărește în zonele de coastă, cu plaje nisipoase sau cu pietriș, mlaștini, estuare, ocazional pe malurile râurilor și lacurilor sau în cadrul terenurilor agricole inundate. În migrație este întâlnită în România pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană
Este o specie carnivoră, consumă nevertebrate (crustacee mici, moluște, viermi, râme și insecte) din zonele mâloase aflate la marginea habitatelor acvatice. Uneori lovește mâlul rapid cu picioarele, strategie utilizată pentru a face prada vizibilă și ușor de capturat. Se hrănește deseori în grupuri, uneori împreună cu alte specii de păsări limicole.

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 415 000 - 1 400 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 140 000 - 213 000 de perechi. În Europa, tendința populațională este descrescătoare.

Reproducere

Perioade de cuibărire începe în aprilie și se sfârșește în iulie, dar aceasta variază în funcție de clima zonelor de cuibărire. Depune 2-3 ponte anual, formate din 3 - 4 ouă care sunt clocite de ambii părinți pentru o perioadă de 21 - 27 de zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 24 de zile, fiind independenți imediat. Specia este monogamă pe parcursul unui sezon. Cuibăresc solitar, uneori în vecinătatea altor specii de păsări limicole mai mari, pentru protecție.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul zonelor umede: lucrările de drenaj, lucrările de amenajare ale cursurilor de apă, poluarea zonelor umede și schimbarea utilizării terenurilor.
O altă amenințare importantă este rata mare de prădare cauzată de nurca americană (Neovison vison), mai ales în zonele de cuibărire din jurul Mării Baltice.

Galerie poze și ilustrații