Descriere
Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Nu există dimorfism sexual. Coloritul în penaj nupțial este puțin diferit, dorsal cu pete mai intense de culoare albă, maro și negru, pe fondul general maroniu-gri. Pe piept are pete maronii ce trec difuz spre pete mici, șterse, înspre abdomen. La păsările tinere coloritul general este maroniu, cu pete mici deschise pe spate (aspect mozaicat) și cu barații pe piept și abdomen. Ciocul este caracteristic, scurt și mai masiv la bază. Picioarele sunt portocalii, mai deschis la păsările tinere. Lungimea corpului este de 24 - 27 cm, anvergura aripilor este de 47 – 53 cm, iar greutatea de 85 – 155 de grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de țărm cu târtiță albă ce îşi balansează coada, menționată de Aristotel (identificare incertă). Numele de specie provine din totano - denumirea speciei în italiană.
Localizare și comportament
Distribuție
Specie palearctică cu distribuție foarte largă, cuibărind din vestul Europei, până în extremul Orient (inclusiv Japonia). Latitudinal, cuibărește din bazinul mediteranean, până în Scandinavia. În România cuibărește pe întreg teritoriul țării (cu excepția zonelor înalte), însă punctiform și localizat. În perioadele de migrație, este răspândită mai larg, însă mai frecventă și în numere mai mari în afara arcului Carpatic.
Fenologie
Specia cuibărește în România, în special în zonele joase. Este migratoare, fiind prezentă în numere mai mari în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Migrația are loc devreme, începând cu luna martie. Toamna, numere mai mari pot fi văzute până în octombrie. Puține exemplare pot fi văzute și în lunile de iarnă, în zone lipsite de îngheț.
Habitate
Cuibărește în zonele umede din zonele temperate. Preferă habitate umede deschise, precum zone mlăștinoase de coastă, mlaștini interioare asociate zonelor umede, margini de lacuri. În migrație poate fi întâlnită pe toată suprafața țării, pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană
Este o specie carnivoră, fiind legată de hrana disponibilă în zonele de mal: nevertebrate acvatice (insecte, viermi, gasteropode, crustacee), păianjeni, uneori mormoloci sau pești de talie mică. Ocazional consumă și micromamifere.
Alte informații
Este singura specie a genului Totanus pentru care avem date certe de cuibărire pe teritoriul României.
Populație
Populația mondială a speciei este estimată la 1 300 000 - 3 100 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 340 00 – 484 000 de perechi. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința la nivel european este considerată stabilă. În România, mărimea populației este de 800 - 2000 de perechi. Tendința populațională este necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie. Depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie și se poate întinde până în iunie (în funcție de condițiile meteo și zonă), femela depunând de obicei 3-5 ouă, pe care le clocește timp de 23-24 de zile. Puii părăsesc cuibul după 25-35 de zile. Perechile cuibăresc solitar, sau în colonii laxe. Cuibul este rudimentar, de obicei adâncitură la baza smocurilor de vegetație.
Amenințări și măsuri de conservare
Distrugerea zonelor umede în regiunile de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migrație, datorită intensificării agriculturii, reprezintă principala amenințare la adresa speciei. Suplimentar, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor şi deranjul determinat de activitățile umane sunt pericole ce pot afecta specia.
