Foto: Mihai Baciu

Descriere

Este o specie de limicolă (păsări de țărm) de talie medie. Nu există dimorfism sexual. Are colorit general dorsal întunecat, negricios cu pete fine, albe. Pieptul este închis la culoare și se termină brusc, astfel este vizibil contrastul dintre piept și părțile ventrale albe. Picioarele sunt gri-verzui, sprânceana albă nu trece de ochi, iar inelul orbital este alb. În zbor se observă aripile negricioase atât dorsal cât și ventral și târtița albă. Pe coadă are câteva benzi foarte late și negre. Lungimea corpului este de 20 - 24 cm, anvergura este de 39 – 44 cm, iar greutatea de 53 – 119 de grame.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din grecescul trungas – o specie de pasăre de ţărm cu târtiță albă ce îşi balansează coada, menţionată de Aristotel (identificare incertă). Numele de specie provine din cuvintele grecești ochro - palid și pous - picior, cu referire la coloritul șters (gri-verzui) al picioarelor.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește pe o arte foarte largă, în Palearctic, din jumătatea nordică a Europei și a Asiei, până la Oceanul Pacific, în zone împădurite mlăștinoase. În România, deși unele exemplare sunt prezente tot timpul anului, cel mai probabil specia nu cuibărește (nu a fost găsită până acum o dovadă certă a cuibăritului). Iernează în jumătatea sudică a Europei, Africa și sudul Asiei. Puține exemplare rămân peste iarnă și în România, în iernile mai blânde.
Fenologie
Nu cuibărește în România. Este prezentă doar în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Unele exemplare sunt prezente și în timpul verii, probabil indivizi necuibăritori sau juvenili proaspăt sosiți din zonele de cuibărire.
Habitate
Cuibărește în păduri inundate, turbării și mlaștini. În migrație preferă canalele inundate, bălțile, malurile lacurilor, șanțurile înguste, adesea cu vegetație, etc.
Hrana
Specia este omnivoră, dar se hrănește predominant cu insecte acvatice și terestre, în special adulți și larve de gândaci, larve de libelule, furnici, viermi, mici crustacee, păianjeni și pești. Ocazional consumă și fragmente de plante.
Alte informații
Deși sunt prezente multe exemplare la noi în peroada cuibăritului (mai ales pe râuri lent curgătoare sau canale), specia foarte probabil nu cuibărește în România (nu a fost până acum găsită o dovadă certă a cuibăritului).

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 1 200 000-3 600 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 616 000-1 050 000 de perechi. Tendința generală a speciei este în creștere. Tendința la nivel european a crescut moderat între 1980 și 2013 (conform EBCC 2015).

Reproducere

Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie și se poate întinde până în iunie. Specie monogamă; femela depune de obicei 3-4 ouă, pe care le clocesc ambele sexe, timp de 20-23 de zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 28 de zile. Cuibărește în arbori, în cuiburile vechi ale altor specii de păsări, în special în cuiburi de sturzi sau porumbel gulerat. Uneori cuibărește și pe platforme, până la 20 de metri înălțime, sau pe sol.

Amenințări și măsuri de conservare

Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia.

Galerie poze și ilustrații