RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulCharadriiformes
FamiliaLaridae
Specia Larus melanocephalus
Descriere
Este o specie de pescăruș de talie mică. Sexele sunt asemănătoare. La adulți, gâtul, pieptul și burta și coada sunt albe, iar spatele gri deschis. Vârful aripilor este alb. Picioarele și ciocul sunt roșii. În penaj de vară, capul este negru închis, iar iarna alb, cu o mască neagră în spatele ochilor. Juvenilii au colorit marmorat, cu nuanțe de maro în primul an, apoi în următorii ani penaj de tranziție către adulți. Lungimea corpului este de 37 - 40 cm, anvergura aripilor este de 94 – 102 cm, iar greutatea de 215 – 350 de grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din cuvântul latin/grec larus/laros, care înseamnă pescăruș. Numele de specie provine din cuvintele grecești melas - negru și kephalos - cap, cu referire la coloritul negru al capului la adulți în penaj de vară.
Localizare și comportament
Distribuție
Specie vest-palearctică cu distribuție restrânsă în zona Europei, cuibărind localizat în mai multe zone, în special în jurul Mării Negre și Europa Centrală. În perioada de iarnă distribuția este mai largă, folosind în special pentru hrănire zone mult mai largi (coasta europeană a Atlanticului, Mediterana, coasta nord-vestică a Africii). În România cuibărește izolat, în câteva locații din zona Deltei, Lacul Ianca și Rotbav.
Fenologie
Este o specie migratoare în România, însă puține exemplare pot fi observate și peste iarnă. Migrează devreme, primele observații mai consistente începând în luna martie. Se întoarce în locurile de iernare către sfârșitul lunii octombrie. În perioada migrației de toamnă, sud-estul României este tranzitat de mii de exemplare, care rămân câteva luni pentru hrănire, odihnă și năpârlire, în special în zona lacului Techirghiol.
Habitate
Este o specie acvatică, fiind legată atât în sezonul de cuibărit cât și în afara acestuia de lucii de apă naturale, cu vegetație, stătătoare, bogate în nevertebrate acvatice și pește de mici dimensiuni. În perioada de migrație rămân în anumite zone cu ape stătătoare de dimensiuni mari, în stoluri de sute sau mii de exemplare, pentru perioade mai îndelungate.
Hrană
Se hrănește predominant cu nevertebrate acvatice și pești de talie mică. Adesea, mai ales în migrație, se hrănește pe terenurile agricole sau pajiștile din apropierea locurilor de popas, cu nevertebrate dar și cu micromamifere sau materie vegetală (semințe rămase după recoltare). Uneori vizitează și rampele de depozitare a deșeurilor.
Alte informații
În perioada migrației de Toamnă, o singură locație concentrează pentru câteva luni o populație de mii de indivizi: lacul Techirghiol. Aici se adună în numere mari, de mii de exemplare, începând cu luna iulie, pentru năpârlire, odihnă și hrănire. Spre sfârșitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie, exemplarele adunate se dispersează către locurile de iernare.
Populație
Populația europeană este estimată la 118 000 – 328 000 de perechi. Tendința la nivel european este considerată descrescătoare. În România, populația estimată este de 50 – 300 de perechi. Tendința populațională este considerată crescătoare.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în aprilie. Depunerea ouălor are loc începând cu luna mai, femela depunând de obicei 2-3 ouă, pe care le clocește timp de 23-26 de zile. Puii părăsesc cuibul după 35-40 de zile. Perechile cuibăresc de obicei colonial, cu colonii dense, cuiburile fiind uneori și la 10 cm distanță. Cuibul este construit din resturi vegetale și este amplasat pe solul rudimentar excavat. Preferă insulele, pentru protecția împotriva prădătorilor. Substratul este adesea nisip.
Amenințări și măsuri de conservare
În România specia este sensibilă la deranjul antropic în perioada de migrație, lacul Techirghiol fiind locația cea mai importantă. Turismul și pescuitul în zonă, precum și aparatele de zbor (elicoptere, avioane) ce efectuează manevre la joasă înălțime, produc un deranj consistent și substanțial.
