Columbiformes > Columbidae > Specia Columba oenas
Expand pic

Porumbel de scorbură

Columba oenas

Deschide galerie
Foto: Cătălin Șuba
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulColumbiformes

FamiliaColumbidae

Specia Columba oenas

00:37

Descriere

Este o specie de pasăre de talie medie, ce nu prezintă dimorfism sexual. Penajul general este de culoare cenușiu-albăstrui, cu vârfurile penelor de zbor (remige și rectrice) de culoare neagră. Pieptul este roz-movaliu, iar lateralele gâtului sunt irizate, cu reflexii verzui-movalii. Irisul este închis la culoare, iar pielea din jurul ochilor este de culoare gri-albăstruie. Ciocul este rozaliu-roșcat la bază și gălbui sper vârf, iar picioarele sunt roșiatice. Lungimea corpului este de 28 - 34 cm, anvergura de 60 - 66 cm, iar greutatea este de 303 - 365 g în cazul masculului și 286 - 290 g în cazul femelei.

Etimologia denumirii știintifice

Numele genului provine din denumirea în latină a porumbelului - columba. Numele speciei provine din cuvântul grecesc oinas - de culoarea frunzelor tinere de viță-de-vie.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește în aproape toată Europa (cu excepția nordului Peninsulei Scandinave), nordul Africii, iar în Asia este prezentă în sud-vestul Rusiei, la nord de Podișul Pamir și în nordul Orientului Mijlociu. În România cuibărește în majoritatea zonelor împădurite de deal și munte, lipsind din zonele de câmpie cu suprafețe mari de terenuri arabile.
Fenologie
Porumbelul de scorbură cuibărește în România, fiind parțial migrator. Specia este prezentă în numere mai mici și perioada rece a anului, de obicei în stoluri în zonele agricole din câmpie (uneori stoluri mixte cu porumbelul gulerat).
Habitate
Specia preferă zonele de ecoton de la interfața dintre pădurile de foioase și habitatele deschise (teren arabil, pajiști etc.), dar apare și în pădurile mai puțin compacte sau cu luminișuri extinse. Porumbelul de scorbură are nevoie de arbori suficienți de bătrâni pentru a fi prezente cavitățile naturale, necesare cuibăritului.
Hrană
Se hrănește în general la nivelul solului, cu semințe, grâne, ghinde, jir, frunze verzi, flori, lăstari, muguri, dar ocazional și nevertebrate.
Alte informații
În perioada de iarnă se adună în stoluri (uneori mixte cu porumbelul gulerat) în zonele agricole întinse din zonele de câmpie (mai ales Bărăgan).

Populație

Populația mondială a speciei este estimată la 1 400 000 - 2 600 000 de indivizi. Populația europeană a speciei este estimată la 561 000 - 1 040 000 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind în creștere moderată în perioada 1980 - 2013. Populația din România este estimată la 25 000 - 50 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - octombrie. Depune în general 2 ouă (1 - 6 ouă) care sunt clocite pentru 16 - 18 zile, puii părăsind cuibul după 16 - 30 de zile de la eclozare. Cuibul este format dintr-o platformă superficială construită din rămurele și este plasat de obicei în cavități naturale în interiorul arborilor, dar ocupă și cavități excavate de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), vizuine abandonate de vulpe sau iepure, cavități în stâncării și cuiburi artificiale.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de agricultura intensivă împreună cu utilizarea de ierbicide, mai multe populații din Europa și Asia suferind scăderi după anul 1950. De asemenea, eliminarea arborilor scorburoși în activitățile forestiere, pot priva specia de locurile necesare amplasării cuibului.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații