RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulColumbiformes
FamiliaColumbidae
Specia Streptopelia turtur
Descriere
Specie de pasăre de talie medie, mai mică decât porumbelul domestic. Specia nu prezintă dimorfism sexual. Partea dorsală a penajului este maro-roșcată, cu model întunecat, iar partea ventrală este de culoare deschisă, cu pieptul rozaliu cu tentă albăstruie. Coada este relativ scurtă, cu laturile albe mărginite spre interior de negru. Pe laturile gâtului prezintă o pată cu dungi negre și albe. Ochii portocalii sunt înconjurați de o piele fără pene, de culoare roșiatică. La juvenil, penajul este mai uniform, cu maroniu și gri-albicios și nu prezintă pata pe gât. Lungimea corpului este de 25-28 cm, anvergura aripilor de 45-50 cm, iar greutatea este de 99-170 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvintele grecești streptos - răsucit sau colier și peleia - denumire pentru unele specii de Columbidae (porumbel cu colier); numele de specie - turtur- reprezintă o onomatopee, cu referință la sunetul pe care îl scoate specia.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia este distribuită în jumătatea vestică a Palearcticii, de la Atlantic până în stepele Asiei centrale. În nord ajunge până în zona Țărilor Baltice, iar în sud cuibărește și în nordul Africii. Iernează în Africa Sub-sahariană (zona Sahel). În România specia cuibărește pe întreg teritoriul țării, în zonele de câmpie și dealuri joase.
Fenologie
Este o specie migratoare, cuibăritoare în România. Sosește de obicei la începutul lunii aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile august-septembrie. Este migratoare pe distanță lungă, iernând în Africa Sub-sahariană
Habitate
Cuibărește în păduri deschise de foioase din zone joase cu subarboret abundent din apropierea zonelor agricole, zăvoaie, desișuri de tufe cu arbori sau aliniamente cu subarboret abundent. În zonele de iernare este prezentă în zone semi-deschise, precum și stepă și semi-deșert; ocupă și habitatele cu plantații de măslin, palmieri, salcâm și tufărișuri.
Hrană
Se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, în special semințe, pe care le adună de pe sol. Ocazional consumă și nevertebrate: insecte, pupe, râme și melci mici.
Alte informații
Specia a suferit un declin dramatic în ultimii ani, în multe din țările din vestul Europei, determinând IUCN să o clasifice ca Vulnerabilă. Având în vedere că iernează la sud de Sahara (în Sahel), condițiile climatice de acolo (în special secetele prelungite și sistematice) pot juca un rol hotărâtor în evoluția populației în viitor.
Populație
Populația mondială a speciei este estimată la 19 300 000 - 71 400 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 3 150 000 - 5 940 000 de perechi, tendința populațională fiind descrescătoare. Specia este clasificată ca Vulnerabilă. Populația din România este estimată la 120 000 - 300 000 de perechi, tendința populațională fiind considerată incertă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna mai. Femela depune de obicei 2 ouă, pe care le clocesc ambele sexe. Incubarea durează 13-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după aproximativ 20 de zile. Cuibul este construit sub formă de platformă din ramuri, tulpini și rădăcini; acesta este amplasat în arbori, arbuști sau gard viu. Ocazional folosește cuiburile vechi de sturz cântător și sfrâncioc roșiatic.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări responsabile de declinul speciei sunt modificările practicilor agricole și vânătoarea. Utilizarea pe scară largă a pesticidelor în agricultură are ca rezultat diminuarea resurselor de hrană. De asemenea transformarea terenurilor agricole prin distrugerea benzilor cu arbuști și tufe dintre parcelele agricole sau pajiști au dus la reducerea disponibilității locurilor specifice de cuibărit, precum și a resurselor de hrană.
Vânătoarea și braconajul sunt, de asemenea, semnificative în timpul migrației și în zonele de iernare. Alte amenințări asupra speciei: seceta severă din zonele de iernare, pierderea locurilor adecvate de pasaj în timpul migrației, concurența cu guguștiucul pentru resurse de hrană și habitat, infecția cu parazitul protozoar Trichomonas gallinae, care poate provoca mortalitate.
