Piciformes > Picidae > Specia Jynx torquilla
Expand pic

Capîntortură

Jynx torquilla

Deschide galerie
Foto: Cristian Balazs
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPiciformes

FamiliaPicidae

Specia Jynx torquilla

01:11

Descriere

Este o specie de ciocănitoare atipică, de talie mică. Dimorfismul sexual este inexistent. Ambele sexe au coloritul similar: dorsal nuanțe de maro castaniu, gri și negru, care formează un desen caracteristic, de camuflaj; abdomenul este deschis la culoare, aproape alb, cu striații închise. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 30-50 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25-27 cm.

Etimologia denumirii știintifice

Atât numele de gen cât și cel de specie înseamnă aproximativ același lucru. Numele de gen provine din grecescul iunx - probabil numele grecesc vechi al speciei , iar numele de specie provine din latină, torquere (torquilla fiind diminutivul) - învârtit, răsucit, cu referire la comportamentul de învârtire a capului atunci când este defensivă.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia cuibărește pe o arie foarte largă, în tot Palearcticul, din Europa de vest până în extremul orient (inclusiv în Japonia și Korea). În România specia cuibărește pe întreg teritoriul țării, din zona Deltei Dunării, până în zonele dealurilor submontane.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește începând cu sfârșitul lunii martie și pleacă în luna august. Este migratoare de distanță lungă, iernând în Africa Subsahariană.
Habitate
Este foarte răspândită, fiind prezentă pe întreg teritoriul țării, din Delta și lunca Dunării, până în zona dealurilor submontane. Cuibărește în special în habitate deschise, precum pajiști/pășuni cu arbori maturi, livezi, liziere, zăvoaie. Prezența arborilor maturi cu cavități naturale sau excavate de alte specii de ciocănitori este obligatorie (din moment ce nu își sapă singur scorbura).
Hrană
Capîntortura este preponderent insectivoră, furnicile reprezentând majoritatea dietei (în special larve și pupe). Consumă suplimentar și alte specii de insecte care sunt prezente pe sol, sau păianjeni și alte nevertebrate. Ocazional consumă și fructe mici ale plantelor de la nivelul solului.
Alte informații
Este singura specie de ciocănitoare migratoare din Europa. Datorită faptului că nu își poate săpa singură scorburi, depinde de alte specii de ciocănitori. Suplimentar, prezența arborilor maturi în habitatele de cuibărire este obligatorie.

Populație

Populația globală este estimată la 3 000 000 - 7 100 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 674 000 - 1 600 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 30 000 - 70 000 de perechi cuibăritoare. Având o populație atât de mare și un teritoriu de răspândire imens, specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională pe termen scurt în Europa este considerată ușor crescătoare; însă, pe termen lung populația a suferit un declin moderat. În România, deocamdată, tendința populațională este necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna mai. Femela depune de obicei 7-12 ouă, pe care le clocesc ambele sexe. Incubarea durează 11-12 zile. Puii devin zburători la 20-22 de zile. Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Cuiburile sunt amplasate în scorburi existente în trunchiul arborilor.

Amenințări și măsuri de conservare

Declinul pe termen lung al speciei a fost asociat cu schimbările climatice, în special cu creșterea cantității de precipitații în sezonul de cuibărit. Fiind dependentă de arbori maturi pentru cuibărit, amenințarea majoră o constituie tăierea arborilor de pe pajiști/pășuni. Suplimentar, procesul de întinerire a livezilor poate avea consecințe negative, mai ales dacă se face concomitent pe suprafețe mari.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații