RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaTroglodytidae
Specia Troglodytes troglodytes
Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, cu penajul maroniu-roșiatic dorsal și alb-maroniu ventral, cu vermiculații negre fine. Coada scurtă și groasă este ținută aproape permanent în sus. Are o sprânceană discretă, alb-maronie și un cioc fin, ascuțit și ușor curbat. Nu prezintă dimorfism sexual. Lungimea corpului este de 9-10 cm şi are o greutate medie de 6-12 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen și de specie - Troglodytes - provine din cuvintele grecești trogle - gaură, peșteră și dytes - care locuiește, cu referire la faptul că pasărea trăiește în desișuri.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție europeană, nord-africană, central și est asiatică. În Europa cuibărește pe aproape întreg continentul, cu excepția nordului extrem al Scandinaviei (inclusiv în Islanda). În România specia cuibărește în zonele mai înalte, montane, sub-montane și de deal și izolat în rest. În afara sezonului de cuibărit, este prezent și în zonele mai joase.
Fenologie.
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În afara sezonului de cuibărit, poate deveni migrator parțial (apar la noi și exemplare din zonele nordice).
Habitate
Este activ în special în apropierea solului, adesea bine ascuns în desișuri. Cuibărește în zone împădurite cu vegetație arbustivă densă, în poieni și tufărișuri, adesea pe malurile râului, în grădini, parcuri etc.
Hrană
Se hrănește cu nevertebrate de talie mică: păianjeni, gândaci, lăcuste etc., de asemenea consumă și vertebrate mici, cum ar fi: pești mici, mormoloci, broaște tinere. Consumă și unele materii vegetale, inclusiv fructe de pădure și diverse semințe.
Alte informații
Specia are un cântec melodios, înalt, dinamic și uimitor de puternic pentru greutatea redusă pe care o are. Cântă în tot cursul anului (în special primăvara).
Populație
Populația globală este estimată la 10 000 000- 500 000 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 32 700 000- 56 500 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată crescătoare. În România, populația este estimată la 339 368- 575 235 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel national fiind fluctuantă
Reproducere
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii martie și durează până în luna iunie. Depune două ponte pe an, în mod exceptional trei. Ponta este formată din 3- 9 ouă pe care femela le clocește aproximativ 16 zile. Puii sunt hrăniți predominant de către femelă și părăsesc cuibul după 14 – 19 zile, continuând să fie hrăniți de către părinți pentru încă aproximativ două săptămâni. Masculul construiește mai multe cuiburi din iarbă, iar femela alege un cuib pe care îl căptușește cu pene. Poligamia este destul de des întâlnită la această specie. Cuibul este închis, globular, cu o intrare îngustă și este amplasat de obicei în locuri cu vegetație densă dar și în diverse cavități, inclusiv în locații stâncoase. Cuibul poate fi reutilizat în următorii ani, uneori chiar de alți indivizi. Rareori au fost semnalate cazuri de parazitare a cuibului de către cuc.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia nu are amenințări severe. La populațiile sedentare, iernile geroase pot produce un declin al populației, dar populația se reface într-un timp relativ scurt. Pe timpul iernii folosesc ca loc de adăpost cuiburile artificiale.
