RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaMuscicapidae
Specia Phoenicurus phoenicurus
Descriere
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Specia prezintă dimorfism sexual, masculul adult având gușa neagră, pieptul roșu-portocaliu, fruntea albă, creștetul și spatele gri-cenușii iar femela are coloritul gri-maroniu dorsal și alb-gălbui ventral. Penajul femelei este asemănător cu al femelei de codroș de munte, dar este mai deschis și mai puțin gri, iar gușa este distinctă, deschisă la culoare precum partea inferioară a pieptului și abdomenul. Lungimea corpului este de 13 – 14,5 cm, iar greutatea este de 11- 23 g.
Etimologia denumirii știintifice
Atât numele genului cât și al speciei provin din cuvintele grecești phoinix - din Fenicia, sau purpuriu (cu referire la originea antică a purpurei) și ouros - coadă.
Localizare și comportament
Distribuție
Codroșul de pădure are o distribuție largă în regiunea Palearctică, din vestul Europei până în Asia centrală. În nord cuibărește până dincolo de Cercul Polar în Scandinavia, iar în sud ajunge în Africa nordică și Golful Persic. La noi este prezent pe întreg teritoriul, însă distribuția are un tipar aparte. Este prezent în zona montană și premontană a Carpaților, zonele de luncă a râurilor din sud și a Dunării, inclusiv în Delta Dunării. Lipsește în vest și în zonele largi de câmpie, preponderent agricole. Iernează în Africa subsahariană.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește de obicei începând cu luna aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii septembrie/începutul lunii octombrie. Locul de iernare este la sud de Sahara, dar o parte dintre indivizi petrec iarna în regiunea mediteraneană.
Habitate
Specia cuibărește în păduri bătrâne de foioase sau mixte, grădini, parcuri, poieni și margini de pădure cu sălcii de-a lungul pâraielor. În zonele nordice cuibărește în pădurile bătrâne de pin.
Hrană
În perioada de reproducere se hrănește cu nevertebrate (muște, fluturi, albine, viespi, furnici, păianjeni etc.) și larvele acestora. În afara perioadei de reproducere consumă și fructe de pădure sau semințe de ienupăr.
Alte informații
Cuibul codroșului de pădure poate fi parazitat de către cuc. De asemenea, acesta își pierde frecvent cuibul fiind alungat din scorbură de către alte specii, precum capîntortură sau graur.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 32 100 000-49 800 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 9 630 000-15 000 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată crescătoare. Populația din România este estimată la 62 229- 207 830 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată nesigură.
Reproducere
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii aprilie și durează până la mijlocul lunii iulie. Ponta este formată din 5- 7 ouă pe care femela le cloceşte 12-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 12- 15 zile, continuând să fie hrăniți de către părinți pentru încă aproximativ două săptămâni. Cuibul are forma unei cupe și este construit din iarbă, rădăcini, mușchi și este căptușit cu pene și păr de animale. Acesta este amplasat la 1- 6 metri înălțime într-o scorbură, buștean bătrân, gaură în stâncă sau ziduri. Poate ocupa și cuiburi artificiale.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia nu are amenințări severe. Însă poate fi amenințată de pierderea locurilor de cuibărit din cauza practicilor forestiere moderne care duc la reducerea disponibilității scorburilor sau datorită competiției interspecifice. Fiind o specie insectivoră, aceasta poate fi afectată și de utilizarea pe scară largă a insecticidelor în agricultura intensivă.
