RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaAcrocephalidae
Specia Acrocephalus scirpaceus
Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, ce are penajul cu colorit relativ uniform, dorsal fiind maroniu, iar ventral este alb ruginiu. Gușa este mai deschisă la culoare (albicioasă). Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este 12,5 - 14 cm, iar greutatea este 10 - 13 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din denumirea cuvintele grecești akros - ascuțit și kephale - cap (referitor la forma alungită a profilului capului), iar numele de specie provine din cuvântul latin scirpaceus - însemnând de stuf.
Localizare și comportament
Distribuție
Lăcarul de mlaștină cuibărește în zonele temperate din vestul Palearcticii, din vestul Europei și până în Kazahstan și în jumătatea sudică a Africii. În Europa, în sud, ajunge până în regiunile mediteraneene, iar în nord până în sudul Scandinaviei. În România este distribuit pe întreg teritoriul țării, începând din zonele de câmpie, până în zona dealurilor înalte, cu o abundență mai mare în zonele de stuf întinse asociate cursurilor mari de apă (în special în Delta Dunării).
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește în aprilie și pleacă spre zonele de iernare în lunile august-septembrie. Iernează în Africa la sud de Sahara (zona Sahel).
Habitate
Cuibărește în zone de stufăriș masiv, compact, cu întinderi mari, asociate cel mai adesea habitatelor acvatice din zonele joase. Pentru hrănire folosește și habitatele adiacente (inclusiv terenuri agricole).
Hrană
Este o specie preponderent insectivoră, însă consumă și o gamă largă de nevertebrate (arahnide, melci mici, viermi). La sfârșitul verii și în toamnă, consumă și fructe de dimensiuni mici.
Alte informații
Lăcarul de stuf este foarte asemănător cu lăcarul de mlaștină, uneori separarea vizuală a celor două specii în teren fiind imposibilă. Cântecul însă este foarte diferit și este cea mai bună metodă de separate a celor două specii în teren, în perioada de reproducere.
Populație
Populația globală este stimată la 12 100 000 - 22 200 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 2 120 000 - 3 880 000 de perechi cuibăritoare, trendul populațional la nivel european fiind considerat stabil. Populația din România este estimată la 134 944 - 225 900 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată nesigură.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară din luna mai până în luna iulie. Depune anual 3-5 ouă care sunt clocite pentru o perioada de 10 - 12 zile. Puii părăsesc cuibul după 10 - 14 zile. Cuibul este o cupă construită în special din frunze și inflorescențe de stuf. Este amplasat în masa de stuf, suspendat de firele de stuf deasupra apei.
Amenințări și măsuri de conservare
Principala amenințare o constituie arderea stufului, chiar și în afara perioadei de vegetație, datorită faptului că vegetația arsă nu se reface suficient până la începutul sezonului de reproducere pentru a oferi locuri de cuibărit. O altă amenințare este legată de pierderea suprafețelor de habitat pentru cuibărit, prin managementul nefavorabil al zonelor umede (desecări).
