RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaPhylloscopidae
Specia Phylloscopus collybita
Descriere
Specie de pasăre cântătoare de talie mică. Coloritul penajul este relativ uniform, verzui deschis și gălbui-verzui-maroniu ventral. Pe cap prezintă o sprânceană gălbui-maronieși o bandă mai închisă peste ochi. Ciocul este închis la culoare și mic, iar picioarele negre. Lungimea corpului este de 10-12 cm şi are o greutate medie de 6-11 grame.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvintele grecești phyllon - frunză și skopos - cel care observă, examinează (cu referire la comportamentul pitulicilor, de a căuta continuu hrană prin coronament). Numele speciei provine din cuvântul grecesc kollubistes - schimbător de bani (cu referire la cântecul speciei, legat de zornăitul monedelor).
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă în vestul Palearcticii, ocupând toată Europa (fără nordul Scandinaviei) Specia este migratoare în nordul, centrul și estul Europei și rezidentă în restul arealului de distribuție. Iernează în zona Mediteranei, nordul și centrul Africii. În România este prezentă și cuibărește pe tot teritoriul, inclusiv în zonele montane (păduri de molid și tufărișuri alpine).
Fenologie
Pitulicea mică cuibărește în România, fiind migratoare. Exemplare puține pot fi observate și iarna. Sosește începând cu luna martie și pleacă în zonele de iernat în septembrie.
Habitate
Preferă habitatele forestiere în cadrul cărora există un strat arbustiv bine dezvoltat. Este prezent în pădurile de foioase, de amestec și rășinoase, zone cu tufăriș abundent (inclusiv în zona alpină). Poate cuibări și în parcuri sau grădini, cu aspect natural, cu vegetație subarbustivă abundentă.
Hrană
Specia este insectivoră, consumând în special insecte (inclusiv ouă și larve) dar și alte nevertebrate, precum viermi, păianjeni etc. În afara perioadei de reproducere consumă și fructe de mici dimensiuni sau semințe.
Alte informații
Este specia de pitulice cu cea mai largă răspândire din România, cuibărind din Delta Dunării până în zonele alpine.
Populație
Populația globală este estimată la 10 000 000 - 500 000 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 41 000 000 - 59 500 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este considerată crescătoare. În România, populația este estimată la 2 725 768 - 3 305 075 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată stabilă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe în luna aprilie și ține până în luna iunie (sau iulie în zonele înalte). Ponta este formată din 5 - 6 ouă, care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 13 - 15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți (preponderent de femelă) și părăsesc cuibul după 14 - 16 zile, continuând să fie hrăniți de părinți. Cuibul constă dintr-o cupă ovală și compactă, construit crenguțe, ierburi uscate, mușchi, pene și este amplasat în desișul tufelor, adesea la sol sau foarte aproape de sol.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări sunt legate utilizarea pesticidelor, în sectorul forestier și mai ales în habitatele agricole din liziere, poate duce la reducerea sursei de hrană. Un factor important ce duce la reducerea populației este seceta prelungită din zona de iernare (în special zona Sahel), care are ca efect degradarea habitatelor unde specia iernează.
