Descriere
Poate fi întâlnit într-o varietate de habitate de pădure, de la conifere la amestec, cu precădere în pădurile de molid și brad. Seamana foarte bine cu auselul cu cap galben, dar este mai solid, cu lungimea corpului intre 9 si10 cm, anvergura de 13-15 cm, masa corporala medie de 4-7 g. Partile superioare sunt de culoare verde-oliv cu pete galbene pe umeri si doua dungi albe pe aripi, in timp ce partile inferioare sunt de culori palide. Crestetul este galben, cu o dunga neagra si centru portocaliu la masculi. Masculul are si o spranceana alba distinctiva, cu o dunga neagra langa. Se hraneste cu nevertebrate mici. Longevitatea in libertate este de doi ani.
Localizare și comportament
Cuibareste in vestul, centrul si sudul Europei. Pasarile din partea de sud a continentului nu migreaza, iar cele din centru migreaza spre sud-vest in zona Mediteranei, pentru a ierna. Migratia de toamna are loc in perioada septembrie-noiembrie, iar pasarile revin cel mai devreme in luna februarie. Se hranesc ziua, preiau din zbor insectele de pe frunzele arborilor, sau chiar din plasele de paianjen. Ating maturitatea sexuala la varsta de un an. Masculul canta pentru a-si apara teritoriul de imperechere, iar in ritualul nuptial isi ridica penele de pe crestet. Perechile sunt monogame si construiesc un cuib din licheni si muschi, tinute impreuna de panza de paianjen, suspendat de o ramura. Cuibul are forma de cupa si o intrare mica in partea de sus.
Populație
Populatia cuibaritoare din Europa este foarte mare, intre 3,3 si 6,7 milioane de perechi si a ramas stabila. Romania gazduieste una din populatiile cheie.
Reproducere
Cuibaritul incepe in lunile aprilie-mai. Femela cloceste 7-12 oua cu marimea de 14x10 mm, timp de 14-17 zile, timp in care masculul ii aduce hrana. Puii sunt hraniti de amandoi parintii, pana cand parasesc cuibul, 22-24 de zile de la eclozare. Hranirea puilor continua inca doua saptamani de la parasirea cuibului. Perechile scot doua randuri de pui pe an.
Amenințări și măsuri de conservare
Ca si auselul cu cap galben, principala amenintare pentru aceasta specie este vulnerabilitatea naturala la iernile geroase, dar populatia isi revine repede, de obicei. Declinuri pot avea loc in numarul de ausei si datorita pierderii habitatelor din padurile de conifere, iar cresterea populatiei va fi conditionata de prezenta padurilor.
