RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaMuscicapidae
Specia Muscicapa striata
Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică spre medie. Nu există dimorfism sexual. Coloritul general este gri-maroniu șters dorsal și alb-murdar ventral, fără marcaje, cu excepția striurilor întunecate de pe piept, laturile gușii, frunte și creștet. Coada și aripile sunt lungi, iar partea din spate a corpului mai zveltă. Picioare sunt scurte și negre. Ciocul este întunecat, destul de lung și de puternic; iar ochii sunt negri cu un inel orbital deschis, slab vizibil. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm şi are o greutate medie de 11,2-21,9 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvintele latine musca - muscă și capio, capere - a prinde (cu referire la faptul că vânează muștele din zbor). Numele speciei provine din cuvântul latin striata - cu dungi, striat (cu referire la striurile de pe piept, frunte și creștet).
Localizare și comportament
Distribuție
Muscarul sur are o distribuție foarte largă, cuibărind în toată Europa, nordul Africii, precum și în Asia de vest și centrală. La noi cuibărește pe întreg teritoriul țării unde găsește habitate potrivite (este mai rar în habitatele forestiere montane compacte). Iernează în jumătatea sudică a Africii, din zona Sahelului până în Africa de Sud.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește în luna aprilie și părăsește zonele de cuibărit începând din luna septembrie.
Habitate
Specia preferă pădurile luminoase, adesea cu mici poieni și deschideri. Cuibărește în lizierele de pădure, grădini, parcuri, livezi, dar și în arbori maturi, de-a lungul pâraielor, râurilor și marginilor de apă stătătoare.
Hrană
Este o specie predominant insectivoră; la fel ca și alte specii de muscari, își alege un suport înalt (de obicei în coronamentul arborilor) de unde vânează insecte prin zboruri scurte. Se hrănește în special cu muște, albine și viespi; dar și cu larve și adulți de fluturi și libelule. Consumă de asemenea și alte nevertebrate (păianjeni, melci, râme) sau fructe mici (scoruș, porumbar, dud, corn, mur, etc.)
Alte informații
Muscarul sur are 7 subspecii pe cuprinsul întinsului areal de distribuție, însă în România este prezentă doar subspecia nominală, M. s. striata.
Populație
Populația globală este estimată la 54 000 000-83 000 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 14 900 000-22 700 000 de perechi cuibăritoare. Conform datelor din perioada 1980-2013 tendința populațională la nivel european a suferit un declin moderat. În România, populația este estimată la 132 050- 326 682 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată incertă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe de obicei în luna mai. Ponta este formată din 4-6 ouă, care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 10-17 zile. Poate depune două ponte pe an, în cazul în care prima pontă este distrusă. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 12-17 zile, continuând să fie hrăniți de către aceştia pentru încă 12-32 de zile. Cuibul este construit de ambele sexe sau doar de către femelă; acesta are forma unei cupe voluminoase și este construit din: crenguțe și rădăcini fine, frunze uscate, bucăți de scoarță în descompunere, mușchi, licheni și iarbă uscată, legate cu păr și este căptușit cu pene și păr. Cuibul este amplasat de obicei la înălțime, la 2-5 metri pe ramuri, la baza unui smoc de crenguțe sau în scorburile arborilor. Poate ocupa și cuiburi artificiale cu deschidere largă.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt reprezentate de: utilizarea pe scară largă a pesticidelor în agricultură (fenomen care duce la reducerea sursei de hrană) și degradarea habitatului speciei prin îndepărtarea arborilor bătrâni.
