RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaMuscicapidae
Specia Ficedula albicollis
Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică ce prezintă dimorfism sexual. Masculul adult are capul de culoare negru-lucios cu fruntea albă și un colier alb, complet, în jurul gâtului. Partea dorsală este de culoare negru-lucios cu târtița albă. Aripile sunt negre, iar baza primarelor și a secundarelor este albă, ieșind de sub supraalare și formând o dungă albă, completată de albul extins de pe terțiare și de pe supraalarele mari. Coada este neagră, uneori cu petice albe pe steagul exterior al rectricelor exterioare. Partea ventrală este albă, iar ciocul și picioarele sunt negre. Lungimea corpului este de 12 - 13,5 cm, iar greutatea este de 10,5 - 13,5 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din cuvântul latin Ficedula - nume al unei specii de păsări de dimensiune mică, consumatoare de smochine, ce se presupunea că se schimba în silvie cu cap negru cu veniea iernii (Plinius, Elian). Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latineşti albus – alb şi collis – gât, cu referire la penajul alb (colier) de pe gâtul păsării.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia cuibărește din zona central europeană până la Munții Urali. În România, specia cuibătește pe întregul teritoriu al țării, în habitate forestiere, cu excepția zonelor de câmpie cu suprafețe agricole extinse. Iernează în jumătatea sudică a Africii.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind oaspete de vară. Sosește în special în luna aprilie și pleacă înspre zonele de iernare spre sfârșitul lui august - începutul lunii septembrie.
Habitate
Preferă pădurile mature de foioase, cu luminișuri extinse, lizierele, uneori și livezile bătrâne, parcurile mari sau pâlcurile de arbori, acolo unde există cavități secundare necesare pentru cuibărit.
Hrană
Se hrănește de obicei în coronamentul arborilor, prinzând insecte zburătoare, prin zboruri scurte. Consumă o gamă largă de nevertebrate (insecte și larvele acestora, păianjeni, melci etc.) dar consumă ocazional și fructe sau semințe.
Alte informații
Ca toate speciile de muscari, este sensibil la managementul forestier care are ca efect reducerea ponderii arborilor maturi și bătrâni (care oferă locuri de cuibărit).
Populație
Populația la nivel european coincide cu cea la nivel global, specia cuibărind în totalitate pe teritoriul Europei, fiind estimată la 1 530 000 - 3 090 000 de perechi cuibăritoare. Tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind în creștere moderată în perioada 1982 - 2013. Populația din România este estimată la 526 143 - 791 316 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - iulie. Ponta este formată de obicei din 5-7 ouă (1-9), care sunt clocite de femelă pentru 12-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 15-18 zile de la eclozare. Aceștia sunt dependeți de părinți pentru încă 6-8 zile de la părăsirea cuibului.
Amenințări și măsuri de conservare
Specia este dependentă de existența arborilor ce au cavități secundare (rezultate de obicei în urma cuibăririi ciocănitorilor), astfel vârsta și calitatea pădurilor pot avea impact asupra populațiilor acestei specii. Extragerea sistematică a arborilor maturi și bătrâni duce în timp la dispariția specie din habitatele forestiere afectate.
