Passeriformes > Paridae > Specia Poecile lugubris
Expand pic

Piţigoi de livadă

Poecile lugubris

Deschide galerie
Foto: Mihai Baciu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaParidae

Specia Poecile lugubris

00:42

Descriere

Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, ce prezintă dimorfism sexual relativ redus. Penajul este negru-maroniu pe creștet, ceafă și bărbie , obrajii sunt de culoare albă, iar pieptul și abdomenul sunt de culoare albicioasă-gri. Penajul de pe spate și coada sunt de culoare cenușiu-maroniu, iar remigele sunt de culoare gri închis. Ciocul și picioarele sunt de culoare gri închis. Lungimea corpului este de 14 - 15 cm, iar greutatea este de 16 - 19 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen, Poecile, provine din cuvântul grecesc poikile - cu mai multe culori, bălțat, iar numele de specie provine din cuvântul latin lugubris - care e trist (cu referire la cântecul speciei).

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție relativ restrânsă, fiind prezent în sud-estul Europei și în sud-vestul Asiei, la sud de Marea Neagră, Munții Caucaz și Marea Caspică, până în sudul Iranului și nordul Israelului. În România este prezent în zone cu influențe mai calde, precum Dobrogea, Subcarpații și Podișul Getic, Subcarpații de Curbură, sud-vest (culoarul Dunării, Cernei și zonele de deal din jurul Carpaților Occidentali), dar și în vestul Munților Trascău.
Fenologie
Specia cuibărește în România fiind sedentară.
Habitate
Specia preferă habitatele semideschise, de obicei de la baza versanților, cum sunt livezile și pajiștile cu arbori și arbuști izolați, aliniamente de tufe, dar și pădurile cu densitate mică de arbori.
Hrană
Pițigoiul de livadă se hrănește preponderent cu insecte și larvele acestora, dar și alte nevertebrate cum sunt păianjenii, melcii și râmele, dar consumă și semințe.
Alte informații
Este cea mai termofilă specie de pițigoi de la noi, fiind distribuită exclusiv în zone cu climat mai blând, fie cu influențe sub-mediteraneene, fie în zone de foehn.

Populație

Populația Europeană a speciei este estimată la 100 000 – 500 000 de perechi, iar tendința populațională la nivel european este estimată ca fiind stabilă. Populația din România este estimată la 3000 - 15 000 de perechi, tendința populațională la nivel național fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul martie - august. Ponta este formată din 5 - 7 ouă care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 12 - 14 zile. Puii sunt hrăniți la cuib de ambii părinți și părăsesc cuibul 17 - 22 de zile de la eclozare. Cuibul este construit de femelă sub forma unei cupe, din lână, fâșii de scoarță, păr, pene și fibre vegetale, fiind amplasat de obicei în cavități secundare în arbori.

Amenințări și măsuri de conservare

Specia are puține amenințări, între acestea numărându-se: utilizarea pesticidelor în horticultură, incendiile etc.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații