Descriere
Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, ușor de recunoscut după creasta triunghiulară și ascuțită, ușor vizibilă, cu alternanțe alb-negru. Dorsal, penajul este de culoare maronie, iar ventral, de culoare alb-gri sau alb-maroniu. Penajul de pe cap complex și alternează între alb și negru, cu bărbia compactă, de culoare neagră. Lungimea corpului este de 10,5 - 12 cm, iar greutatea este de 9,7 - 15,8 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele de gen provine din alăturarea cuvintelor grecești lophos - creastă și phaino - a arăta. Numele speciei provine din cuvântul latin cistatus - creastă, ambele denumiri făcând referire la aspectul de creastă a penajului de pe cap.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă, ocupând toată Europa (cu excepția nordului Peninsulei Scandinave) și vestul Rusiei, până la Munții Urali. În România, specia apare în aproape toate grupele Munților Carpați, unde există etajul pădurilor de molid.
Fenologie
Specia este sedentară pe întreg arealul de distribuție, inclusiv în România.
Habitate
Specia preferă pădurile de conifere și pădurile de amestec, în cadrul cărora există un strat arbustiv bine dezvoltat și arbori morți pe picior sau trunchiuri doborâte în stare de putrefacție.
Hrană
Pițigoiul moțat se hrănește preponderent cu insecte și larvele acestora, dar și alte nevertebrate cum sunt păianjenii și melcii. În afara sezonului de cuibărire se hrănește și cu semințe de molid, ienupăr, fag etc., dar și cu fructe.
Alte informații
Pițigoiul moțat depozitează hrana, mai ales semințele coniferelor și larve de insecte, în crăpături în scoarță sau aglomerări de licheni, păstrându-le pentru perioadele reci ale anului.
Populație
Populația europeană a speciei este estimată la 5 450 000 - 9 810 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind considerată în declin moderat între anii 1980 și 2013. Populația din România este estimată la 50 000 - 150 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere se desfășoară între lunile martie și iunie. Ponta este formată din 5 - 11 ouă, clocite de către femelă pentru o perioadă de 13 - 18 zile. Puii sunt hrăniți al cuib de ambii părinți, părăsind cuibul după 16 - 22 zile de la eclozare. Aceștia sunt depenți de părinți pentru încă o perioadă de 23 - 25 de zile. Cuibul este construit de femelă și este sub forma unei cupe din mușchi, licheni, păr, lână și pene. Acesta este amplasat în cavități excavate de pereche sau în cavități existente (cum sunt cuiburile vechi de ciocănitori), de obicei în segmentele putrede ale arborilor, sau în arbori morți pe picior.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt reprezentate de silvicultura intensivă și de reducerea resurselor de hrană din cauza managementului sau folosirii pesticidelor. Iernile grele pot de asemenea afecta populațiile de pițigoi moțat.
