Passeriformes > Paridae > Specia Periparus ater
Expand pic

Piţigoi de brădet

Periparus ater

Deschide galerie
Foto: Marius Iana
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaParidae

Specia Periparus ater

02:35

Descriere

Este o specie de pasăre cântătoare de talie mică, cu penajul gri-albăstrui pe partea dorsală, capul de culoare neagră, obrajii albi, o pată albă pe ceafă, gâtul de culoare neagră (sub formă de barbă) și abdomenul de culoare alb-maronie. Pe aripi prezintă două benzi de culoare albă. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 10 - 12 cm, iar greutatea este de 7,2 - 12 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen provine din cuvântul grecesc peri - cu sensul de foarte, sau în preajma și cuvântul latin parus - pițigoi. Numele speciei provine din cuvântul latin ater - negru.

Localizare și comportament

Distribuție 
Specia are o distribuție largă, cuprinzând toată Europa, nordul Africii, jumătatea sudică a Rusiei, nordul Kazahstanului, Chinei și Mongoliei, în jumătatea sudică a Asiei având o distribuție fragmentată. În România ocupă toate zonele montane și submontane ale Carpaților, în Transilvania fiind prezent pe aproape tot teritoriul, datorită plantațiilor de conifere.
Fenologie 
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În timpul iernii poate exista un influx de indivizi din zona nordică a distribuției.
Habitate 
Specia preferă pădurile de conifere, dar și pădurile de amestec, ocupând de asemenea zonele unde există plantații de conifere, în grădini și parcuri. În afara sezonului de cuibărit apare într-o varietate mai mare de habitate.
Hrană 
Pițigoiul de brădet consumă preponderent insecte și larvele acestora, dar și alte nevertebrate, cum sunt moluștele, căpușele și păianjenii. Ocazional consumă semințe de conifere dar și semințe și muguri ale altor plante.
Alte informații
Cântecul masculului este asemănător cu cel al masculului de Pițigoi mare, dar sunetele componente sunt mai înalte, iar viteza de redare este mai mare.

Populație

Populația globală a speciei este estimată la 90 850 000 - 164 290 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 15 900 000 - 28 800 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată fluctuantă, înregistrând un declin moderat în perioada 1980 - 2013. Populația din România este estimată la 1 000 000 - 2 000 000 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere se desfășoară intre lunile martie și iulie. Ponta este formată din 5 - 13 ouă, clocite de femelă pentru o perioadă de 14 - 16 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul la 18 - 22 de zile de la eclozare. Depune până la 3 ponte pe an. Cuibul este construit de către femelă și este sub forma unei cupe din mușchi, împletit cu fire de păr, lână și pene. Acesta este plasat de obicei în cavități naturale ale copacilor, deseori în cavități excavate de ciocănitori, între rădăcinile copacilor, cavități create de rozătoare sau în pereți stâncoși.

Amenințări și măsuri de conservare

Principalele amenințări sunt legate de reducerea hranei disponibile cauzate de poluare și de utilizarea în masă a pesticidelor. În Europa centrală a înregistrat un declin moderat cauzat de scăderea populațiilor de artropode în urma ploilor acide și al poluării.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații