Descriere
Specie de pasăre cântătoare de talie mică, recunoscută ușor după silueta compactă, cu cioc relativ lung și după comportament, cățărându-se des cu capul în jos pe scoarța arborilor. Penajul este gri-albăstrui pe cap, partea dorsală și aripi, iar ventral este alb-roșcat. Obrajii sunt de culoare albicioasă, iar sprânceana de culoare neagră se continuă pe gât. Subcodal, prezintă un model de pete albicioase care contrastează cu fundalul roșcat, mai accentuat în cazul masculilor. Prezintă dimorfism sexual puțin accentuat. Lungimea corpului este de 12 - 14,5 cm, iar greutatea este de 17 - 28 g.
Etimologia denumirii știintifice
Numele genului provine din denumirea grecească a acestui gen - sittē. Numele speciei provine din cuvântul latin europaea - european, cu referire la distribuția speciei.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă, ocupând aproape toată Europa, nord-vestul Africii, iar în Asia ocupă jumătatea sudică a Rusiei, nordul Mongolei, nord-estul Chinei, Japonia și fragmentat zone din Orientul Apropiat. În România este prezent pe tot teritoriul țării, exceptând unele zone cu terenuri arabile pe arii extinse.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară în tot arealul.
Habitate
Țicleanul preferă habitatele forestiere și apare în majoritatea pădurilor de foioase și de amestec, dar apare și în parcuri, grădini, cimitire și livezi, acolo unde vârsta arborilor și numărul acestora satisfac necesitățile speciei. Poate lipsi din pâlcurile de arbori, izolate, mai ales dacă vârsta arboretului este mică.
Hrană
Este o specie omnivoră, în timpul perioadei de reproducere hrănindu-se în principal cu insecte și larvele acestora. Hrana de origine vegetală se rezumă în principal la semințe, nuci și muguri. Se hrănește în general cățărându-se pe scoarța copacilor, fiind capabil să îndepărteze mici porțiuni de scoarță sau lemn, acolo unde arborele are secțiuni putrede, pentru localizarea insectelor.
Alte informații
În perioadele reci este un vizitator des întâlnit în cadrul hrănitorilor pentru păsări alimentate cu semințe de floarea soarelui, plasate în parcuri și grădini. Ocupă cuiburile artificiale plasate în habitatele preferate, fiind ușor de recunoscut ocuparea cuibului prin prezența nămolului utilizat pentru retușarea mărimii orificiului de vizitare.
Populație
Populația globală a speciei este estimată la 10 000 000 - 500 000 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 10 700 000 - 21 400 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind în creștere moderată în intervalul 1980 - 2013. În România, populația este estimată la 800 000 - 2 000 000 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere
Perioada de reproducere începe din lunile aprilie - mai, ocazional și din luna martie. Depune 4 - 13 ouă care sunt clocite de femelă pentru o perioadă de 13 - 18 zile. Puii sunt hrăniți la cuib de ambii părinți și părăsesc cuibul după 19 - 29 zile, aceștia fiind îngrijiți pentru încă 8 - 14 zile după care devin independenți. Cuibul este de obicei construit în cavități ale arborilor, de multe ori în cavități excavate de ciocănitori. Țicleanul modifică diametrul intrării în cavitate utilizând noroi. Cuibul este construit din bucăți de scoarță, fâșii subțiri de lemn și alte materiale vegetale.
Amenințări și măsuri de conservare
Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau degradarea habitatelor forestiere, prin management defectuos și activități care duc la fragmentarea acestor habitate sau prin eliminarea arborilor bătrâni, specia lipsind de obicei din pâlcurile de arbori izolate și din pădurile tinere, omogene din punct de vedere al vârstei arboretului.
