Descriere
Este o specie de talie medie din familia Corvidelor, cu un aspect general care o face ușor de diferențiat de alte specii. Penajul este ruginiu-maroniu pe piept, abdomen, cap și spate, cu târtița de culoare albă, coada și aripile de culoare neagră. Acoperitoarele aripilor sunt de culoare albastră, cu striații negre, ușor de văzut mai ales în zbor. Penele de pe cap sunt ușor alungite, formând o creastă atunci când sunt ridicate. Lungimea corpului este de 32 - 36 de cm, iar greutatea este de 150 -190 de grame.
Etimologia denumirii știintifice
Denumirea genului provine din cuvântul latin garrulus - gălăgioasă. Numele de specie - glandarius - provine din denumirea în latină a acesteia.
Localizare și comportament
Distribuție
Specia are o distribuție largă, ocupând aproape toată Europa, nord-vestul Africii, Orientul Apropiat și toată zona temperată a Asiei, în est până în Japonia. Specia este rezidentă în tot arealul de distribuție. În România este prezentă pe tot teritoriul.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Specia preferă habitatele forestiere, mai ales pădurile de foioase, dar apare și în pajiști cu arbori, livezi, parcuri, grădini și cimitire. În partea nordică a distribuției este comună și în pădurile de conifere. Evită în general zonele deschise.
Hrană
Este o specie omnivoră, hrana diferind în funcție de sezon. În perioada de cuibărit preferă insectele, mai ales sub formă larvară, pe care le culege din coronamentul arborilor. De multe ori prădează cuiburile altor specii de păsări, hrănindu-se cu puii acestora. În perioadele mai reci ale anului preferă fructele și semințele, mai ales alunele de pădure, nucile și ghindele, pe cele din urmă ascunzându-le în litieră sau în pământ. Se hrănește în general individual sau în familii.
Alte informații
Gaița este cunoscută pentru comportamentul de a ascunde ghindele în perioadele mai reci, un individ putând depozita până la 3000 de ghinde. Acest comportament face ca specia să fie una foarte importantă pentru dispersia speciilor de stejari.
Populație
Populația globală este estimată la 33 000 000 - 65 100 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 7 480 000 - 14 600 000 de perechi. Trendul populațional la nivel european este considerat în creștere moderată. Populația din România este estimată la 250 000 - 500 000 de perechi. Tendința populațională în România este deocamdată fluctuantă.
Reproducere
Perioada de reproducere începe de obicei la mijlocul lunii aprilie. Femela depune 3 - 10 ouă, pe care le clocește pentru o perioadă de 16 - 19 zile. Puii sunt hrăniți la cuib de ambii părinți pentru o perioadă de 19 - 23 de zile. După ce au părăsit cuibul, juvenilii sunt dependenți pe părinți pentru încă 6 - 7 săptămâni. Cuibărește solitar, cuibul fiind construit de ambii adulți din ramuri și alte materiale vegetale și este plasat de obicei la 4 - 6 metri înălțime, bine ascuns în coronamentul arborilor, rareori în cavități.
Amenințări și măsuri de conservare
În trecut specia era vânată pentru penele albastre de pe aripi, care erau folosite ca decorațiuni. De asemenea specia este vânată din cauza comportamentului acesteia de a fura puii din cuibul altor specii, fiind considerată dăunătoare. O altă amenințare este reprezentată de managementul forestier neadecvat, respectiv exploatările din sezonul de cuibărire.
