Passeriformes > Passeridae > Specia Passer domesticus
Expand pic

Vrabie de casă

Passer domesticus

Deschide galerie
Foto: Răzvan Zinică
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaPasseridae

Specia Passer domesticus

Descriere

Specie de păsărele de talie mică, cu colorit general maroniu. Pe spate alternează cu dungi negre, iar în aripă are o dungă albă. Abdomenul, obrajii și pieptul sunt gri. Masculul are și creștetul capului gri, iar gâtul și pieptul negru. Lungimea corpului este de 14-16 cm şi are o greutate medie de 20-39 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen - Passer - este denumirea în latină a speciei; numele de specie, domesticus provine tot din latină, domus însemnând casă, cu referire la asocierea acestei specii cu habitatele antropice.

Localizare și comportament

Distribuție
În mod nativ, specia are o distribuție foarte largă, cuibărind toată Palearctica, din Irlanda și până în estul Chinei. În nord cuibărește până la cercul Arctic în peninsula Scandinavă, iar la sud cuibărește inclusiv în nordul Africii și India. Specia este însă prezentă pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, fiind introdusă de om. În România specia este răspândită pe întreg teritoriul, cu excepția zonelor montane.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Cuibărește în toate habitatele antropizate, de la localități (rural și urban), ferme, platforme industriale etc., oriunde găsește construcții în care își amplasează cuiburile.
Hrană
Este predominant vegetariană, consumând în special semințe de ierburi, muguri, fructe mici și o largă varietate de resturi provenite din gospodăriile oamenilor. Suplimentar, în proporție mult mai redusă, consumă hrană animală (în special nevertebrate). Puii sunt hrăniți în primele zile exclusiv cu hrană animală (păduchi de plante și alte insecte).
Alte informații
Este una dintre speciile cele mai larg răspândite la nivel mondial și cu cele mai mari efective populaționale.

Populație

Populația globală este puțin cunoscută, fiind estimată la mai mult de 540 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 134 000 000 - 196 000 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 1 380 000 - 2 750 000 de perechi cuibăritoare. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată ușor descrescătoare. În România, tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe devreme, încă din luna februarie. Depune de obicei 2-5 ouă, pe care le clocesc ambii parteneri. Incubarea durează 11-14 zile. Puii devin zburători la 14-16 zile. Păsările cuibăresc colonial, în grupuri laxe de câte 10-20 de perechi. Poate avea 3 (uneori 4) ponte pe an. Cuiburile construite din materii vegetale, căptușite cu pene; sunt amplasate în crăpăturile clădirilor, sub țiglele acoperișurilor, cuiburi de berze, uneori arbori.

Amenințări și măsuri de conservare

Specia are puține amenințări și de intensitate redusă, fiind adaptată foarte bine mediilor antropizate. Principala amenințare o reprezintă reducerea resurselor de hrană, datorată modificării practicilor agricole (intensificare).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații