Passeriformes > Passeridae > Specia Passer hispaniolensis
Expand pic

Vrabie negricioasă

Passer hispaniolensis

Deschide galerie
Foto: Cătălin Fuciu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulPasseriformes

FamiliaPasseridae

Specia Passer hispaniolensis

01:22

Descriere

Specie de păsărele de talie mică, cu colorit general maroniu și negru. Pe spate alternează cu dungi negre evidente și intense, iar în aripă are o dungă albă. La femelă abdomenul, obrajii creștetul și pieptul sunt gri. Masculul are pieptul, spatele și bărbia și o bandă pe ochi negru intens (care contrastează cu sprânceana albă), iar creștetul maroniu. Lungimea corpului este de 14-16 cm şi are o greutate medie de 22-38 g.

Etimologia denumirii știintifice

Numele de gen - Passer - este denumirea în latină a speciei; numele de specie, hispaniolensis, provine tot din latină și înseamnă spaniol (Hispania fiind numele Spaniei), cu referire la respectiva zonă din distribuția speciei.

Localizare și comportament

Distribuție
Specia are o distribuție peri - Mediteraneană, cuibărind de jur-împrejurul acestei mări, iar în est se întinde până în vestul munților Himalaya. În Europa ajunge până în România. Iernează în jurul Mediteranei, populațiile din unele țări sudice fiind sedentare. În România specia are o distribuție sud-estică, fiind răspândită în Dobrogea, sudul Moldovei, Bărăgan, zonele joase din Muntenia și parte din culoarul Dunării.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind migratoare. Sosește în țară începând cu luna martie și pleacă spre cartierele de iernare la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie. Izolat, unele exemplare rămân și peste iarnă.
Habitate
Cuibărește într-o gamă foarte variată de habitate stepice și uscate, deschise, cu arbori sau tufe, precum pajiști și pășuni, terenuri agricole mozaicate, localități. În cazul celor care cuibăresc în localități, își instalează coloniile în special în cuiburi de berze.
Hrană
Este predominant vegetariană, consumând în special semințe de ierburi, muguri, fructe mici și diverse alte plante. Suplimentar, în proporție mult mai redusă, consumă hrană animală (în special nevertebrate). Puii sunt hrăniți la început exclusiv cu hrană animală.
Alte informații
Adesea cuibărește colonial în cuiburi de berze, în colonii mixte împreună cu vrabia de casă. Coloniile sunt uneori imense, cea mai mare cunoscută fiind formată din aproximativ 125 000 de cuiburi, întinse pe mai mult de 60 de hectare (în Maroc).

Populație

Populația globală este estimată la 61 000 000 - 131 500 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 6 110 000 - 13 200 000 de perechi. În România, estimările arată o populație de aproximativ 450 000 - 900 000 de perechi cuibăritoare. Specia este clasificată ca ”Risc scăzut”. Tendința populațională în Europa este considerată descrescătoare. În România, tendința populațională este deocamdată necunoscută.

Reproducere

Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Depune de obicei 2-6 ouă, pe care le clocesc 11-14 zile. Puii devin zburători la 11-15 zile. Păsările cuibăresc colonial, în grupuri mari. Cuiburile sunt construite din materii vegetale, ușor țesute, căptușite cu pene, păr de animale etc, de formă sferică, atașate de crengi; sunt amplasate împreună în arbori (uneori peste 100 de cuiburi în același arbore), în cuiburi de barză (sau alte specii), rar în crăpături de construcții.

Amenințări și măsuri de conservare

Principala amenințare o reprezintă intensificarea agriculturii, folosirea pe scară largă a pesticidelor (erbicide, care elimină ierburile producătoare de semințe și insecticidele, care elimină nevertebratele) fiind responsabilă pentru declinul speciei.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe Raportarea pe Art. 12 (2020)

Galerie poze și ilustrații